redditor 1: hihi mama nu mi-a mai dat tort de ciocolata după masa pt ca am scuipat-o pe bunica
redditor 2: tata mi-a spart genunchii cu barosul pentru ca am sărit coarda pe strada
perfectly balanced, as all things should be
Bataie cu cureaua ca am stat pana la ora 1 noaptea pe ascuns pe calculator cum facea tata mereu (care zi de zi statea pana la 1-2 pe calculator) 👍
Am invatat ceva? Da, sa ma ascund mai bine datile viitoare.
Aproape la fel de rau cu faptul ca dupa ce m-au mutat de la o scoala unde eram populara la o scoala privata unde am devenit ultima speta, mi-au restrictionat accesul la calculator si internet unde aveam singurii prieteni ramasi, la o ora pe zi
cand eram mica, stateam pe rabla de laptop si ma jucam pana mai tarziu, pana a pus maica-mea o regula ca nu am voie sa mai stau dupa ora 21. apoi a zis ca ea stie ca stau pentru ca vede lumina din camera, asa ca am inceput sa ma joc pe sub patura. evident muream de cald, dar voiam sa fac tot posibilul sa nu fiu descoperita. ea continua sa ma acuze si mi-a confiscat lucrurile de cateva ori (am mancat si bataie, nu la fel de rau ca tine)... si totusi continua sa ma certe.
in fata geamului meu era o lumina stradala incredibil de puternica. pentru ca eram obisnuita cu ea, nu o observam. mama vedea lumina de la cacatul ala de lampa si traia cu impresia ca venea de la laptopul meu. pe de o parte, nu gresea, eu chiar ma jucam, deci nu stiu ce sa zic. acum sunt adult in toata firea, m-am si mutat si inca imi scoate ochii din cap ca ma joc din cand in cand :))
"Te-am prins. Uite in detaliu mecanismul prin care te-am prins"
Normal ca in creierul mic si cu nevoie de endorfine intelegi ca nu te-ai ascuns destul de bine.
Dupa crestem si tot ei pun surprised pikachu face pe toate metodele creative pe care le folosim sa copiem/inselam/parvenim.
In liceu s-a scapat un prof ca "iti pun 2, sa nu ma trezesc iar ca din 3 se face 8". Aia pentru noi n-a fost amenintare, ci o idee foarte buna. Pana atunci nu-si punea nimeni problema "ce profesor lasa catalogul nesupravegheat"...
m-am invatat sa ascund foarte bine lucrurile. cu cate porcarii si minciuni am umblat tot liceul, trebuia sa imi notez undeva ce am zis ca sa fie povestea consistenta. pe la finalul clasei a 11-a au devenit mai putin stricti si cumva au acceptat anumite chestii despre mine.
Chiar asa de miserupisti erau profesorii incat nu-si notau notele intr-un loc separat? Catalogul e singura dovada ca ai luat o nota? Acu mi-ai adus aminte o faza cu toti smecherii clasei care isi modificau notele si profii nu le ziceau nimic.
Unii da, si chiar si asa.
Imaginea liceului era mult mai importanta decat disciplina, asa ca in momentul in care lua cacatul foc prima grija era cum sa bagam tot sub covor.
S-au motivat intr-o zi 300 de absente dintr-un foc. In alta zi un prof a gasit un baiat "fara nicio latura" avion tare care deja purta alte conversatii decat noi....cu noi. In alta zi erau sa se omoare vreo 2 pe langa curtea scolii, si tot asa.
Solutia era simpla: garduri mai mari, mai inalte, mai tepoase, sa nu afle nimeni ce e de fapt aici.
Aha, suntem pe domeniul meu.
O dată mi-a căzut o bucată de ou din furculiță pe jos și m-a pus să o ling de pe ciment.
Altă dată am spus că nu îmi place ciorba și m-a pus să termin toată farfuria până numără la 10. Am mâncat-o cu lacrimi și muci.
Orice notă de 8 sau mai jos era bătaie garantată (de obicei cu bătător de covoare sau curea). Dar erau multe motive pentru care luam bătaie, unele pe care nu le mai țin minte. De fiecare dată când îmi striga numele mă temeam că urmează să iau iar bătaie.
Copilăria mi-a afectat relațiile personale și gradul de sociabilitate. Am învățat să nu mă comport la fel cu copiii mei.
Stai linistit! Unii dintre ei mai au puterea sa te tina sub jugul lor, chiar de ajungi adult, sub argumentul ca: "Am sacrificat atatea pentru tine pt ca nu am avut alternative!". Si dupa ce te face sa te simti vinovat si cedezi un deget, te simti consumat langa narcisismul lor, pe motiv ca in familie se tolereaza mai multe ca in societate.
> Copilăria mi-a afectat relațiile personale și gradul de sociabilitate. Am învățat să nu mă comport la fel cu copiii mei.
Sper ca nu mai ai legatura cu ai tai.
is this your father by any chance?
https://preview.redd.it/l8je8obsi7tc1.jpeg?width=270&format=pjpg&auto=webp&s=b74c868d06b9145a029dc20c2368fa072d45b2a7
ne intelegem foarte bine. Au facut si multe alte lucruri super ok, printre care m au ghidat spre si m-au tinut in facultate, pasiunea pentru filosofie, istorie, muzica etc. Si eu eram un copil ft obraznic, venea politia acasa din clasa a 6a. Singura faza naspa care a ramas dupa ani de terapie si dezvoltare personala e ca sunt o persoana agresiva si devin violent rapid :)) in rest all good
Cum poți sa te înțelegi si sa fii recunoscător unor oameni care te-au torturat efectiv? Mie dacă mi-ar fi făcut cineva așa ceva, nu as fi iertat nici dacă m-ar fi scăldat in toate bogățiile pământului, cu atât mai mult parintii, care sunt oamenii care ar trebui sa te iubească si sa te protejeze necondiționat
Profita de ei in continuare, de aceea. Este o relatie de simbioza: parintii l-au torturat (mintile bolnave se hranesc cu asta) si el accepta tortura in pofida chestiilor materiale. Ce ciudat, ca aceste exemple nu sunt putine deloc, cunosc caz foarte apropiat care accepta sa fie dominat ca doar sa profite.
Am urinat in spatele unui bloc, la bunica mea, undeva ascuns. Dar blocul e in zona centrala si m a prins politia. Nu faceam cine stie ce..dar ai mei erau o familie buna De intelectuali si binevazuta in oras, tata avea o functie etc. Nu vazusera politia la usa neam de neamul lor :))) in general faceam la scoala ce vedeam la salvati de clopotel. Mai tarziu am facut belele mai mari, dar eram deja mare si nu ma mai putea bate, asa ca m a dat afara din casa temporar. Fapt ce m a stimulat sa i.i caut job in orasul unde faceam faculttea si am devenit independent.
Băi în ce lume trăim... ce citesc aici... îmi pare foarte rău. Să te pună să vomiți?? Plită încinsă?? Bătaie cu laptopul?? Dat afară in curul gol?? Lins ciment?? Și câte și mai câte o să fie. Vreau doar să vă... "felicit" că încă sunteți ființe umane și că ați trecut peste mai mult sau mai puțin. Groaznic... dă-o încolo, ce putea să facă un copil așa rău? Părinții unora sunt niște animale...
M-am îngrozit și simt nevoia doar să echilibrez puțin situația, să vă spun că n-am fost un copil bătut, câte o palmă de la mama, dar m-am simțit iubit. Odată m-a bătut mama mai tare, nici nu mai știu ce am făcut și am fugit de acasă și nu s-a mai atins de mine. Tata a vrut să mă bată de 2 ori, absolut bine meritat, dar nu l-a lăsat mama și nici sufletul și am scăpat. Am avut noroc cu părinții în sensul ăsta. Voiam doar să aduc și "o veste bună".
Îmi pare foarte rău pentru voi, sper că sunteți bine. Aveți grijă de voi!
Aveam in jur de 10.
Tocmai imi cumparase recent tata o caseta audio, “I like to move it”, albumul, care il ascultam destul de mult la walkman, imi placea la nebunie. Mama, fata faina, a gasit intr-o zi carnetul meu de note pitulat pe nu stiu unde, cu niste note pitulate si ele colea prin carnet. Mi-a luat caseta, si a facut-o bucati cu ciocanul. Nu stiu in ce masura m-a afectat pe termen lung, cred ca am plans o zi intreaga atunci, cel putin. M-a afectat destul de tare, cel putin pt moment..
Am uitat sa mentionez..erau divortati de cativa ani buni, si ma vedeam cu tata din ani in pasti, deci caseta era mai mult decat o caseta, era si “ceva” de la el, acolo’
Cred ca de fapt isi ventila niste frustrari la adresa tatalui tau, ceea ce e total nedrept fata de tine. Copiii nu ar trebui sa pice niciodata la mijloc intre parinti
Eu luam bataie si pentru ce nu era vina mea...
Eram si umilit de fata cu altii...
Etc...
Dar odata, pentru prima data cand am fost si eu "barbat" si am dat si eu un pumn unui bully din curtea scolii...
Tot am luat bataie de m-a bagat in spital...
Dar mama cand m-a luat de la spital cu sange pe mine, si nas spart, si am ajuns acasa, a inceput calvarul, respectiv:
Mama, impreuna cu o matusa au inceput: "De ce te-ai luat de baiatu ala? nu ai vazut ca era mai mare decat tine? dupa prima palma pe care ti-a dat-o trebuia sa stai jos! sa pleci capul! uite ce ai patit acum! + palme la fund, (unui baiat de 14 ani, deci...)
Din cauza asta am incasat bullying pana pe la vre 21 de ani...
imi pare rau pentru toti cei care au patit ce-au patit si de asemenea si pentru mine - promit sa incerc sa fiu mai prietenos cu oamenii, in general; cine stie prin ce au trecut… numai bine, tuturor!
-langa casa noastra era un tomberon. din greseala, varsasem supa pe covor. m o pus tata sa stau langa tomberon pana seara tarziu pentru ceea ce am facut. era rusinos cand treceau vecinii sau prietenii mei pe acolo si ma vedeau.
-in scoala generala aveam o profesoara care se victimiza. s o decis sa faca intr o zi un scenariu cu noi. un coleg trebuia sa se prefaca ca i trage scaunul de sub cur si altu sa filmeze faza (nu eram printre cei implicati in asa ceva). dupa ce s o facut asta, in seara aia, profa postase pe fb ca elevii sunt scapati de sub control, etc. ziua urmatoare am mers la directiune sa povestim ce s o intamplat si ce o postat femeia asta. femeia o fost data afara din invatamant si situatia era rezolvata.. pana cand tata s o intalnit cu un parinte si o aflat povestea 3 luni dupa ce situatia s o linistit. m o batut de mi o invinetit un ochi. de atunci am un ochi mai mic decat celalalt.
-nu ma lasa sa ies afara pe motiv ca 'nu eram suficient de buna la matematica'. era foarte trist cand prietenii mei nu ma mai chemau afara si ei povesteau faze amuzante ce se intamplau cat eu nu eram.
-dupa ce am mai crescut, aveam ora de stat afara. fiind iarna, ora aia era mai devreme, adica la 20:30 trebuia sa fiu in casa. am intarziat 2 minute pe ceas si tata nu m o lasat toata noaptea aia sa intru in casa.
astea sunt doar cateva. in prezent sunt la facultate si nu tin legatura cu el
n am facut nimic, asta era problema lui. de ce nu am pus eu capat situatiei.
aia cu tomberonu nu e chiar asa funny atunci cand se oprea lumea care ma cunostea sa ma intrebe de ce stau acolo. inventam pe moment ca astept pe cineva si aia era.
mama imi lua cablul de la calculator( de la incarcator ) si il tinea cu ea toata ziua la munca :)
ma batea daca luam note mici, care era camm des, ca nu mi placea scoala pe vremea aia
nu am avut wifi si date mobile vreo jumatate de an pentru ca erau ofensati ca ma jucam jocuri online in timpul meu liber bine meritat. ma duceam pe ascuns la varul meu si imi instalam vreo cateva jocuri singleplayer cu viteza lui minunata de 1mb/s. odata aveam nevoie de un walkthrough si o prietena mi-a trimis SMS-uri cu text dintr-un ghid scris online.
mi-am luat bataie cu LAPTOPUL pentru ca i-am luat apararea lui frate-miu mai mic cand il bateau pentru un cacat. da, laptopul respectiv a devenit o arma pentru cateva minute :))
ochi vanat + buza sparta pentru ca m-au prins fumand. cuvant cheie: prins! nu m-am oprit. ani mai tarziu, fumez cu ai mei ocazional si le dau tigari (ei fumeaza "social").
"ofense" mai mici - comentat, mintit, note - bataie clasica si/sau incuiat afara din casa cu orele <3
la momentul actual, fac misto de situatiile astea. singura trauma vizibila e ca ma panichez un pic 🤏🏻 in interiorul meu cand ma bruscheaza cineva.
E o intrebare foarte buna pentru ca eu cu fiica-mea joc Half Life 2 (ea crede ca il joc prima data) si ne place. Ii place de Alyx - ca e smart dar si curajoasa.
Si credeam ca poate mai descoper inca un joc care prinde bine la fete. Dar tu ai ras in loc sa raspunzi.
depinde de varsta ei si de genurile de jocuri care o intereseaza. in liceu ma jucam foarte mult Portal, Resident Evil, Silent Hill, Assassin's Creed, Far Cry. astea imi vin acum.
Bataie pana ma pisam pe mine la propriu
Umilit si facut ca la usa cortului in public
Tinut in casa daca greseam - sa nu ma lase afara era mai rau decat sa ma bata
Indiferent ce nevoie aveam la calculator (fie ca era joaca sau pt scoala) - "lasa dracu' ala si pune mana pe carte" . Apoi doua ore de balacareala cum ca-s cel mai prost din clasa, desi nu am avut nicio medie anuala in generala sub 9.75. Si da, cu media aia eram ultimu sau penultimu. Ca restu faceau meditatii cu profesorii de la clasa si aveau notele umflate.
Just your typical Balkan father.
Am fost printre norocosii pe care nu i-a pus la pamant experienta asta in viata lor de adult tanar, cat sa ma faca depresiv, introvert, anxios etc, ba chiar consider ca m-a intarit.
Am invatat cum sa nu fiu ca parinte in unele situatii legate de copilul meu
Felicitări ca esti bine după o asa experiență.
Nimeni nu e perfect dar nu a fost niciodată o scuza sa iti bați copilul până se pisa pe el doar ca nu a luat 10 pe linie la școală.
Sper ca ai o distanță sănătoasă intre tine si părinți
Alea cu scoala ca alea cu scoala, ca nu de la scoala ma batea de multe ori. Cel mai des mi-am luat-o cand voia sa il ajut cu treaba, cu carat de chestii etc si eu fiind stangaci aveam prinderea altfel pe mana sa car chestii voluminoase. Nu era ca nu puteam sa le caram impreuna, doar ca nu ii convenea lui cum le apuc. Incepea dansu' , eu ii explicam ca imi vine peste mana cum vrea el , si de acolo ma lua in primire de cele mai multe ori.
Pe la 17 ani era sa ma decapiteze cu taisul de lopata doar pt ca i-am spus sa nu ma mai injure si blesteme. Am simtit vantul de la lopata in varful nasului. Razant mi-a trecut pe langa cap. Toate astea pentru ca i-am spus sa stea pe loc o secunda sa apuc mai bine un trunchi de copac pe care il caram impreuna. Lopata aia s-a oprit in 3 geamuri de la casa ,pe care le-a spart. Pe urma dadea vina pe mine ca daca nu il enervam eu nu spargea geamurile.
Sau situatiile in care trebuia sa fiu drepti mereu cand avea el nevoie de mine. Nu conta ca mi-e bine ca mi-e rau sau sa ii zic hai peste 5 min ca aveam ceva de facut. Nu. "Eu sunt stapanu' tau, faci ca mine cand vreau eu" . Inclusiv in pandemie cand inca stateam cu ei acasa si aveam de lucru, nu conta ca am sedinte la munca, ceva. Striga la mine sa-l ajut cu una alta si daca ii ziceam " nu acum ca am sedinta, hai in cateva minute" incepea sa injure sa blesteme sa etc si trebuia sa ies mereu din sedinte sau sa ma pun pe mut chiar daca trebuia sa vorbesc, ca se auzea nebunu' urland. Pentru el faptu ca lucram de acasa insemna ca sunt disponibil mereu.
In una din zilele alea am clacat si l-am invitat frumos sa o dam barbateste parte in parte, iar cand am dat sa pun mana pe el sa-l iau in primire a pus-o pe mama scut in fata lui si a inceput sa urle ca suna la politie ca-l omor in casa lui. Am simtit o mica nevoie de razbunare atunci, am luat telefonul, am format 112 si i l-am dat "na ca am format eu, apasa pe butonu verde, zi-le ce se intampla, ca pana vin sa vezi bataie ce-ti dau, ca sa nu ii fi sunat degeaba"
Dupa 2-3 episoade ca cel de mai sus s-a convins ca daca mai sare la mine exista riscul sa si-o fure cat sa se recupereze si din urma. Mai ales dupa ce am plecat din casa lui, nu ii mai dau niciun drept la replica.
E pacat ca s-a ajuns aici, dar cu al meu alta cale nu a fost. Nu l-am batut, dar nici mult nu mai era.
Mama a fost ok, poate chiar la polul opus fata de el. Ce am indurat eu si sormea cu el nu e nici macar un sfert din ce a indurat mama.
S-a reglat mult situatia in familia noastra dupa ce am crescut eu, fiind singurul caruia nu ii e frica de el si singurul care ii poate face fata daca il apuca iar violentele. Nu se mai crede "stapanul in casa" asa cum se auto-intitula in trecut, dar nici eu nu am incercat sa iau rolul asta. E cea mai toxica si nenorocita chestie intr-o familie. Am simtit-o pe pielea mea 20 si ceva de ani.
Avem o relatie buna acum, mai ales ca a vazut ca am ajuns bine profesional si financiar, in ciuda a tot ce credea el despre mine. De cand a aparut in peisaj si logodnica mea, e alt om in raport cu mine caci a devenit constient de faptul ca sunt in stare sa fiu cap de familie, dar in modul pozitiv, nu cum a fost el.
Wow, sincer ești mai bun decât mulți dintre noi pentru ca indiferent de faptul ca e tatăl tău, ai putut să ai în continuare o relație cu el. Nu cred ca puteam vreodată să trec peste ei să ne comportăm normal.
Sincer, dupa ce am crescut am realizat ca desi neortodoxa, asta a fost metoda lui de a creste un barbat. Ca asa a considerat el ca ma caleste. Cam spartan, dar aia e. Ca o gluma, la mine a functionat aia cu "ce nu te omoara te face mai puternic".
La cum s-a comportat cu mine aveam doua variante. Ori sa ma pun singur la colt si sa ma pierd in depresii, etc, ori sa-i demonstrez ca se inseala cand ma subestimeaza si sa-i dau peste nas. Am fost suficient de puternic psihic incat sa o aleg pe a doua. Cand s-a convins ca alegerile pe care le-am facut singur au fost bune, a devenit mandru de mine. Asta in ultimii 2-3 ani.
A avut si partile lui bune. M-a invatat legat de treburile barbatesti in casa, m-a invatat sa tin de bani si sa am mereu bani pusi de o parte indiferent pentru placeri sau zile negre (o parte din banii pentru prima masina i-am strans datorita lui) , m-a invatat sa fiu "bagabont de catifea" ( domn intre domni si golan intre golani ) ca sa pot sa ma integrez intre toate categoriile de oameni si sa ma fac placut intre ei. Atat timp cat m-am tinut de scoala si m-am ferit de belele gen droguri, scandaluri ,etc, am fost liber sa ma duc unde vreau, cat vreau si cu cine vreau, daca nu avea el treaba cu mine in momentul respectiv. Nu am avut ora de intrat in casa, decat estimativa. Spre ex cat inca eram mititel gen 14-15 ani daca imi zicea la 10 sa fiu in casa si dadeam un telefon "mai stau cu baietii pe afara, sunt cu x si y" puteam sta cat voiam eu.
Alta chestie pe care pot sa o spun din inima e ca in raport cu altii, mereu m-am simtit cu spatele pazit datorita lui. N-am fost scandalagiu si smardoi niciodata fara sa fiu provocat. Dar sa fereasca sfantul sa fi auzit ca s-a legat cineva de copiii lui fara sa incepem noi sau sa avem vreo vina. Pe cat de tortionar a fost el cu noi, pe atat nu permitea altora sa se lege de mine sau de sormea.
Toate chestiile bune de mai sus, oricat mi-as dori, nu compenseaza. M-a batut, m-a umilit, m-a jignit, m-a pus la zid si subestimat ani de zile, cu sau fara public. La un moment dat ziceam ca de-ar fi sa moara maine, nu mi-ar parea rau. Stiam ca la un moment dat o sa plec si or sa inceteze toate astea.
Am crescut, am plecat din casa lui, dar pana sa plec macar s-a mai reglat nitel "balanta de putere" cat sa stiu ca macar nu o sa mai dea in mama nici dupa ce plec eu. Acum am o viata de cuplu alaturi de logodnica mea exact asa cum mi-am dorit-o mereu. La noi in casa doar se rade si nu se urla nici la certuri. De violenta nici nu incape vorba. Mai avem niste planuri de realizat si pe urma abia astept sa fim 3.
Cu bune cu rele, e tata si ma rog de sanatatea lui. Nu fac asta pentru ca vezi doamne "e tactu, te-a crescut, nu ai cum sa o rupi de tot cu el" sau pt ca as suferi de vreo forma de sindrom Stockholm. Am acolo niste urme de ceva negru in suflet legat de el, dar am inteles cat de important e sa constientizez sa nu repet greselile lui ca parinte. Poate in capul lui asa a fost corect sa procedeze. In final soarta ne judeca pe toti.
O fi si din cauza diferentei mari de varsta. Ca batea spre 40 de ani cand am aparut eu pe lume. El, om de la tara, crescut in comunism, a fost inadaptat la contextul in care a trebuit sa isi creasca copiii, adica la oras, dupa era comunista.
Pfoai cat m-am regăsit aici.
Tata, om credincios, moștenise abuzul fizic de la bunica-meu. Nu înjura, nu blestema, dar lovea. Și lovea des.
Fie că ajungeam la 23 în casa, sau că mă găsea pe la net cafeuri.
Faza nașpa a fost că m-a luat sa lucrez o bucată de pământ o data și am luat-o cu bicicleta către tarla. M-am rătăcit și am ales să mă întorc la bunici sa am grija de animale...m-a fugărit cu biciul și atunci am plecat pe ascuns înapoi acasă. A doua zi in absența lui m-am înscris la ce liceu am vrut eu, el vara aia nu a vbit cu mine deloc.
Am plecat de acasă pe la 21 de ani, și când m-am întors după niște lucruri a vrut iar sa dea ei atunci i-am dat același avertisment că dacă ne batem e game over pt totdeauna.
2 ani nu a știut nimic de mine decât una din surorile mele. Am stat pe străzi vreo o lună
...
Timpul a trecut, sunt om însurat cu copii la casa mea cu job stabil și nimic nu îmi lipsește. Împăcarea am fortat-o eu că m-am dus acasă cu logodnica (at the time, acu e soția) și i-am arătat practic ce s-a "ales" de mine prin forțele proprii.
După civilă, la gara, cu lacrimi in ochi și-a cerut scuze. Era iertat de mult, dar jur că asta m-a făcut să realizez că traumele generationale se pot opri daca tu ești omul care le oprește.
In sinea lor, in modul lor anormal sunt mandri de noi, doar ca nu stiu cum sa o arate.
Aparent si la tine femeia de langa a avut un rol neasteptat in calmarea situatiei. Eu unul nu credeam sa mi se intample asta vreodata sau ca poate fi posibil.
Vine un moment in care isi realizeaza greselile, ca si la al meu a venit. De cele mai multe ori nu e momentul in care pleci de acasa, cat momentul in care vad ca o iei pe drumul de a avea o familie a ta. Iar daca vede in viata ta de cuplu fericire, liniste si intelegere face o paralela cu viata pe care ai avut-o cu el si apoi fara. Ei, momentul ala e unul de cotitura pentru ei in care incep sa regrete ca nu ati fost mai apropiati si cat ai stat in casa lor si isi dau seama si de ce nu ati fost mai apropiati.
Pentru al meu sunt convins ca asa a fost. Il cunosc si l-am simtit. Atunci nu mai ai de ce sa ii porti pica sau sa vrei sa-l pedepsesti, ca se pedepseste el singur in sinea lui.
Cum ai spus si tu, toate nenorocirile se opresc daca esti tu cel ce le opreste. Poate ca nici noi nu suntem sau nu vom fi parintii perfecti, dar cu siguranta copiii nostri nu vor creste in teroarea inconjurata de mentalitatea " eu sunt stapan aici" . Noi am gustat-o, nu ne-a placut, nu o dam mai departe.
Sincere felicitari ca ai trecut peste si ai ajuns ce ti-ai dorit.
>La cum s-a comportat cu mine aveam doua variante. Ori sa ma pun singur la colt si sa ma pierd in depresii, etc, ori sa-i demonstrez ca se inseala cand ma subestimeaza si sa-i dau peste nas. Am fost suficient de puternic psihic incat sa o aleg pe a doua.
Vreau sa adaug aici ca depresiile si altele nu tin in totalitate de putere mentala. De unele chestii nu scapi oricat ti-ai dori, si poti dezvolta depresii chiar daca vii dintr-un mediu mult mai ok decat cel prin care ai trecut tu.
Sursa: eu, familie ok; n-am fost diagnosticat (nici n-am fost la vreun psiholog vreodata), dar sunt convins ca am avut depresie cativa ani, si inca am destui "demoni" chiar daca-s mai bine
Ca orice om, nici eu nu sunt de fier. Am avut si eu episoade proaste. Dar nu suficient de nasoale sau de lunga durata cat sa ajung la ganduri de suicid sau sa imi afecteze interactiunile sociale pe termen lung.
Prefer sa le numesc mai mult perioade de introspectie si evolutie, caci mereu am considerat ca am iesit mai bun din ele.
Cea mai nasoala a fost fix in ziua in care am implinit 25 de ani. M-am trezit efectiv scarbit de tot ce ma inconjura. De bani, de familie, de relatie, de cum aratam fizic.
In 6 luni aveam un job mai ok, iesisem din relatia aia care nu ducea nicaieri, slabisem aproape 20 de kg si pt ca nu prea mai stateam pe acasa, ma intelegeam nitel mai bine si cu familia.
Am putut face toate astea dupa ce am facut pace cu mine si am invatat sa ma iubesc pe mine mai mult decat pe altii.
Ahem.....dat in afara din apartament, dezbracat la aia goala. De ce? Pentru ca a crezut ca i-am furat 50 de euro. Spoiler: nu i-am furat, au cazut cand ii numara... Batai publice, injuraturi, umilinte. Plus o mama care in fata iti zicea ceva si pe la spate confirma ce spunea tatal, gen nu e bun de nimic si toate cele. Cum m-a afectat? Pai la 32 de ani inca culeg roadele abuzurilor si a incapacitatii mele de a imi rezolva problemele. Sunt o persoana extrovertita, am reusit sa imi fac ce mi-am propus pana acum, dar damn......rage-ul din mine cand vad sau simt cea mai mica nedreptate.
**rage-ul din mine cand vad sau simt cea mai mica nedreptate.**
Si la voi in familie era regula de aur "nu imi intorci tu mie vorba" sau "nu comentezi tu la mine" ?
Mie chestia cu focul interior la nedreptati de acolo mi se trage. Ca nu puteam sa zic nimic in apararea mea, chiar daca eram nevinovat sau aveam dreptate.
Cat timp esti in casa faci doar ce iti spun eu, cand o sa pleci si o sa ajungi sa dormi cu pisicii la tomberoane atuni sa te vad cum vi si te milogesti, pana atunci sa nu comentezi. Jokes on him, ca dorm cu pisicul dar in casa mea.
Asa imi zicea si al meu " nu ajung eu la mana ta, da' tu o sa depinzi mereu de mine" . Ghici pe cine suna primul acum cand are nevoie de ceva.
Face pe zmeu' si nu intelege, il las ca pe el. Vede ca nu-i bine cum zice el, se intoarce la mine sa-l rezolv.
E cumva logic ca odata ce cresc copiii, ajungi tu ca parinte sa depinzi de ei in unele situatii. Strict pentru faptul ca ei sunt mai la curent ca tine legat de cum functioneaza lumea.
M-a pus taica-miu sa-mi pun degetele in gat si sa dau afara mancarea, dupa ce ma controlase random si aflase ca nu mi-am facut tema la matematica (a fost printre putinele exceptii cand nu mi-am facut tema, ca era al dracului de grea). A zis ca nu meritam mancare, daca nu ma tineam de invatatura. Am fost genul de copil care isi facea toate temele, dar asta a fost o intamplare nefericita, in care i s-a sculat taman in seara aceea sa ma controleze.
Nu mi facusem ghiozdanul la ora 9 seara pentru a doua zi si tata m a pus sa fac genoflexiuni fara pauz apana nu mai puteam sa stau in picioare dupa care mi a lovit picioarele cu pumnii pana s au invinetit peste tot.
Alta data din nenumăratele- eram trista si plangeam pentru ca ma batusera for whatever reason- m au chemat la masa dar nu puteam sa mănânc pentru ca nu puteam sa ma opresc din plans si tata mi a spart castronul cu mancare si m a dat cu capul de perete.
Alta data m am spalat pe cap singura pentru prima data si mamei nu i a convenit asa ca m a jucat in picioare si mi a tuns parul baieteste.
Common practice mai era: clasica bataie cu o teava de pexal (de la calorifere), tot tata care dupa ce ma batea imi tragea de haine sa ma dezbrace si ma impingea afara pe usa de la bloc sa ma vada vecinii si sa ma fac de ras. Nu m a dat niciodată afara cu totul, probabil stia ca intra n cacat daca o face dar era cat se poate de traumatizant.
Fun times
E ok, acum sunt departe de ei si mi am facut o viata buna dar the damage will always be there oricat de fericita as putea fi vreodată. Mulțumesc pentru gândurile bune
Eu nu inteleg parintii astia, n-as mai fi vorbit in viata mea cu ei. Idgaf ca m-au nascut si din astea, daca iti torturezi asa copilul meriti sa nu te mai caute in veci.
Imi pare rau pentru ce ai patit. Eu am intrat aici sa ma plang ca mi-a taiat o singura data cablul de la net si am ramas socat de ce se intampla in alte familii :(
Sa vezi ce fete fac cand le zici ca tu nu ai nicio obligatie la ei ca te-au nascut si crescut. Ca nu tu ai cerut sa te nasti, dar ei sunt obligati sa te creasca, fiindca a fost alegerea lor sa te faca si trebuie sa si-o asume.
Ai mei ar fi preferat bataia decat sa le zic asta :)))
Pai au inteligenta emotionala a unui tanc. Si din pacate majoritatea parintilor fac copii ca asa trebuie, de gura lumii. Nu inteleg implicatiile cresterii corecte a unui copil. De asta avem atatia traumatizati in societate care la randul lor, voit sau nu, perpetueaza acelasi rahat traumatizant si la generatia urmatoare.
Sau mai e aia cu "sa aiba cine-mi da o cana de apa la batranete" care e total egoista.
Te-am facut scopul sa ai grija de mine, iar tu vei fi responsabil si stapan pe viata ta abia dupa ce mor eu
Mama mi-o spart capu' cu o tabla de copii ca nu eram în stare la 5-6 ani sa fac calcule matematice cu 2 și cu 3 cifre .
Tot maica-mea m-o bătut de m-am cacat pe mine ca eram treaz din cauza sunetelor pe care le făcea în timpul sexului cu un alt bărbat
La un moment dat ,unu din bărbații aduși de maica-mea îmi dădea o mama de bătaie de eram vânat pe tot corpu' și la un moment dat ca făcusem pe mine din cauza bataii ,m-o legat de mâini și de picioare cu ceva și am reușit sa rup ce era legat la mâini, doar ca după sa-mi iau somn cu un pumn în fata .
Tata niciodată nu a dat în mine , ba chiar ma aparase la un moment dat și o batut-o pe maica-mea (care dădea petrecere cu muzica la maxim și eu nu dormeam ) .
Copilărie faina ,când n-am mai stat cu maica-mea.
Well ,mai am probleme privind socializarea , relațiile personale si traumele de pe urma lor. Si-a primit maica-mea doza de durere mai mult decât a putut duce ,și deși m-o pierdut pe mine , mai are un fiu ,sănătate, numai bine .
Mi-au luat accesul la net timp de 1 an si al doilea an aveam voie pe net 2 ore pe zi. Motivul? M-au prins treaza la 3 dimineata, uitandu-ma pe youtube, cand aveam 13 ani.
Uau ce thread nebun.
Pedepse am avut mai clasice: nu ai voie sa te uiti la tv x ore sau zile, nu ai voie sa iesi afara din casa x zile, chestii deastea.
Dar, am fost batut si certat pentru cele mai absurde motive. Am fost batut deoarece am venit batut acasa. Am foat batut ca mi-a cazut un gard in cap. Gard de la scoala, mare din otel, de am crezut ca numai pot sa misc din cauza compresie pe coloana.
Am fost batut de mai multe ori ca se auzea ca fac zgomot cand mananc un fruct (cum ar fi mar). Si nu era vorba de plescait, ca daca plescaiam era vai si amar.
Se certau ai mei extrem de tare, cu tipete si arunca lucruri prin stanga si dreapta (divortand cand am implinit 14 ani). Si ma speriam si plangeam, dupa ce terminau de certat imi luam bataie cand plang fara motiv, si imi dau ei motiv de plans.
Am fost batut ca m-am balbait. Am fost batut ca puneam intrebari. Si ce intrebari oare? Am fost de mic pasionat de tehnice. Si eram curios. Neavand internet, cand puneam mana pe o carte tehnica, ce intelegeam si eu acolo faceam, cum puteam. Si aparuse minunata tehnologie a dvd-urilor. Si nu puteam sa inteleg, de ce te-ai chinui sa pui un film pe dvd, cand puteai sa pui mai multe filme de cd pe dvd (dpdv al capacitatii). Pentr lu ca tot puneam intrebari (ce e aia compresie, codec, etc) a fost mai buna o mama de bataie ca's enervant. Asta e doar un exemplu, mai sunt.
Am foat invinuit ca au divortat. Mama a cazut in depresie iar taicamiu (cu care am ramas) imi dadea 200 de lei pe luna (sau poate inca erau 2 000 000 numai stiu), din care trebuia sa imi asigur: mancarea la liceu, transportul, hainele, rechizite, etc. iar mama tarziu a putut sa ma ajute financiar. Dupa ce eram invinuit, mi se si reprosa ca mi se da un acoperis deasupra capului, ca am totusi o ciorba in frigider. Lucruri care mi se par de-a gata sa le oferi unui copil, este de responsabilitatea parintelui sa ofere asta.
Am fost batut ca nu puteam sa invat o poezie cu ei doi stand pe capum meu, si din 5 in 5 minute ma puneau sa o recit. Ma incurcam si zbam o scatoalca.
Chiar daca mai sunt exemple, ma mira cum de nu prea se vorbeste despre relatia curenta. Am ovservat in cateva raspunsuri ca se mentioneaza despre relationarea actuala. Nu pricep cum! Cu mama vorbesc rar, si cu tata la fel. Cumva viitori socrii m-au convins ca macar mama sa fie invitata la nunta, eu nici nu vroiam sa chem pe vreunul. Nu au facut nimic activ in viata mea, constructiv, ca sa fiu omul de acum.
Nu planuiesc sa fiu parinte, deci ca barbat, as putea sa ii iert. Dar daca voi deveni parinte, ca parinte nu o sa ii iert niciodata.
Si apoi, niciunul nu recunoaste. Taicamiu zice "pai si de ma-ta nu zici nimic?" Dar eu vorbesc cu el, nu cu ea. Si nu are capacitatea mentala de a-si asima greselile facute. Greseli crase nu greseli ca nah, nimeni nu e pregatit sa fie parinte. Si mama, nici nu isi aminteste primii ani dupa divort, si a avut momente in care uita si ziua mea. Amintirile dinainte ii sunt distorsionate rau. Dar oricum nu recunoaste cand ii povestesc cu lux de amanunte.
Si da, tindem sa exageram, iar memoria umana este foarte nesigura, dar nu si traiurile si sentimentele. Iar un copil va tine minte reactia proasta, exagerarea si sentimentele negative ale parintilor, decat vor tine minte ei. Pentru un copil de pana in 10 ani, totul este nou, si e un burete de experiente si amintiri. Nu ar trebui sa ii pasuim. Ce conteaza ca sunt parinti? Ar trebui sa regrete pana in maduva oaselor ce au facut. Greselaa e cand inchizi usa si nu te-ai uitat daca are mana la toc pusa copilul, sau ca ai uitat un sertar desfacut si ajunge sa isi bage nasul prin ce e acolo, nu cand il bati pana cand numai poa sa respire ca nu a salutat primul cand a intrat bunicasu in camera in care era. Ar trebui sa aiba cosmaruri si sa nu doarma noaptea bine...ar trebui sa va pupe picioarele ca vorbiti cu ei, ca ce am citit in unele raspunsuri imi tulbura mintea stoica.
E o vorba in engleza: blood is thicker than the water of the womb. Si asta este crudul adevar de multe ori. Fratii "de sange" pe care nii facem de-a lungul vietii, prin scoala, sau prin cartiere, sate, si ce o mai fi, sunt acolo, iar familia (sange din sangele meu) sunt deseuri niste parveniti, nesimtiti, si scursuri ale societatii
Sincer eu nu ii inteleg pe oamenii care au fost călcați in picioare de părinți și ii iartă și ii lasă în pace și le mai trimit și nepoții în vizită. Baga-i cu nasu in cacatul pe care l-au făcut sa realizeze ca au fost ultimele scursuri de părinți, și abia după, dacă își pun cenușă în cap, te gândești dacă le dai bună ziua.
Am primit un picior în burtă de la tataia când eram mic 7-8 ani. Putea să mă omoare dacă nimerea mai bine. Nu mai pot de bucurie ca tata l-a iertat și a decis să mă lase la un alcoolic acasă.
Odată am cerut de la un vecin bani și l am mințit ca m-a trimis tataie să i împrumut niște bani ca să i iau țigări, eu de fapt mi-am cumpărat înghețată din banii ăia, ai mei au aflat, tata m a bătut și m a scos afară din casă “să dormi cu câinele în cușcă ca noi nu primim furatori în casă”
Altădată m-au prins ca nu mă întorsesem de la o zi de naștere la ora la care mi-au zis ei, mi am luat bătaie de la tata, aveam picioarele vinete și mi era rușine să mă îmbrac în pantaloni scurți vara
Toată copilăria mea am avut semne și vânătăi de la bătăile pe care mi le dădea tata, mereu am avut un complex să nu mi le vadă nimeni, tata a fost foarte strict și sever.
Sunt cea mai mare soră din familie, mi-o încasam și pentru sor mea mijlocie când n-aveam nicio vină, de la 7 ani am avut grijă de sor mea ca o mamă, eu o luam după mine, eu îi dădeam mâncare, eu o spălam, schimbam, m au exploatat maxim și au recunoscut o și ei mai târziu.
Mereu a fost tata ft strict, eram singura care avea oră de ajuns acasă, până la 20 de ani inclusiv, și acum mă sună când sunt acasă să mă întrebe când ajung, în caz ca am ieșit, sunt plecată de la 16 ani de acasă, când nu sunt acasă, nu are nicio problemă când vin și când ies.
Acum își dă seama tata ca sunt rece cu el, încearcă să compenseze comportamentul lui cu fraze și fapte gen:”ai nevoie de bani? îți mai trimit niște bani”, ceea ce nu înțelege el, ca nu o să mi schimb abordarea față de el. Cu surorile mele n a fost niciodată cum a fost cu mine.
Doamne ajuta ca nu a fost la fel si cu surorile, acuma te rog sa nu fi prost, nu accepta bani, pentru ca e o forma de manipulare! Sper ca esti puternic acum!!!
Imi pare rau, e foarte nedrept ce ti s-a intamplat si ai toate motivele sa fii suparata. Nu era treaba ta sa faci curat si mancare, si mai ales nu era treaba ta sa o cresti pe sora-ta. Sper sa gasesti intr-o zi puterea sa le reprosezi ce ti-au facut ca nu merita sa plece din viata asta fara sa stie.
Din pacate e o retorica foarte comuna la noi la romani asta cu copilul pus la treaba. Daca pe timpuri te faceau sa aiba mana de lucru la camp si la animale, acum ca s-au mai modernizat trec si la activitati mai casnice. Ori trebuie sa te apuci de munca de la 16 ani sa aduci bani in casa. E oribil sa nu te simti un copil liber si iubit, caruia i se asigura toate conditiile.
Sarut-mana💜. Au facut si lucruri bune pt mine, in special dupa tot ce s-a intamplat. Ma bucur totusi ca mi-au luat in serios depresia atunci, fata de alti parinti pt care nici nu exista asa ceva. Dar pacat totusi ca se ajunsese la asta, eram vizibil distressed.
am luat bataie cu pumnii, de la mama. s-a asezat cu genunchii pe pieptul meu si a inceput sa dea cu pumnii. a dat-o jos sora-mea de pe mine, ca era prea grea ca sa ma pot zbate.
motiv - am iesit la plimbare cu un tip pe care ea nu il suporta si imi interzisese sa ma vad cu el.
ce am invatat? sa ma ascund impecabil de ea si sa devin complet independenta de ea de la 19 ani, cand am intrat la facultate. exact asta am facut. m-am asigurat ca nu am nicio datorie la ea si, in timp, am educat-o sa stie foarte clar ca adca vrea sa existe in viata mea nu are niciun cuvant de spus legat de deciziile mele.
Am furat 20.000 de lei când aveam vreo 10 ani. Ăia roz , cu Nicolae Iorga. Mi-am luat de toți dulciuri. Acasă am luat bătaie de la mama, dezbrăcat in curul gol și dat afară pe stradă așa nud cum eram, până seara când m-am dus la ai mei și mi-am cerut iertare. Și de atunci nu am mai furat un ac🙈🥹
* Vreo 2 ore bataie cu o curea de culturist (de-aia groasa), a dat in mine pana s-a rupt catarama, tot corpul invinetit, tata beat, credeam ca mor acolo, s-a oprit ca a venit maica-mea de la munca.
Motiv: nu trecusem un examen.
* Pumni in fata inainte sa ma culc, in momentul ala traiam eu si parintii mei in aceeasi camera (early days in alta tara, cand nu puteam permite o chirie intreaga, eu dormeam pe jos), tata beat, nu puteam sa scot nici un sunet pentru ca auzea familia care ne-a acceptat in chirie (tot romani).
Motiv: in dimineata aia eu eram pe hol asteptand-o pe maica-mea sa iasa din baie, el era in camera si imi spusese ceva, dar eu nu realizasem ca era o intrebare pentru mine, care eram in afara camerei, pe hol, a interpretat ca l-am ignorat si seara cand era beat si-a amintit.
* Pumni in burta pe scara blocului, in fata usii vecinei, vecina a deschis si a strigat la el, a zis ca suna la protectia copilului (nu a sunat).
Motiv: pierdusem cheia de la intrare (care era la etajul de mai jos, pe scari)
* Intr-o noapte m-a legat cu scoci la gura ca sa respir pe nas (eu am polipi si imi era greu sa respir pe nas tot timpul), intotdeauna striga la mine 'RESPIRA BA PE NAS'.
Am reusit sa trec peste toate astea, vreo 5 ani dupa ce a murit, sincer m-am bucurat ca a murit, stiu ca poate nu suna okay, dar de cand nu mai e, am inceput sa fiu mai linistit (si maicamea). Am reusit sa imi vindec ranile si traumele, si cumva am reusit sa iert partea lui din mine.
Cu toate astea, sunt sigur ca au ramas multe semne in comportamentul meu, de exemplu incercam sa fiu cat mai invizibil, sa nu fac mult zgomot, sa nu dau motive pentru a fi pus in vizor de el, sa ma ascund foarte bine, si asta a accentuat mult conditia mea de introvertit.
Ai mei nu ma pedepseau in sensul cuvantului in care nu ma mai lasau sa fac x chestii, daca faceam vreo prostie nu vorbeau cu mine deloc, as in ma ignorau si cate o saptamana 😂 cumva din asta am invatat involuntar ca daca gresesti, nu se mai vorbeste cu tine. And this is me now, trying to please everyone 😂
Odata am facut o prostie destul de mare, au fost implicate si autoritatile (i-am spart geamul unei vecine care a chemat politia dupa si i-a dat pe ai mei in judecata pt daune), iar atunci pedeapsa a fost ca jumatate de an am avut voie sa ies doar in spatele blocului pe banca, ca sa ma poata vedea ei in permanenta…
Nu am fost pedepsit serios niciodata cand eram mic.. Cel mult mustrat si explicat unde si de ce.. Poate si pentru faptul ca am fost mai mereu la locul meu, cu capul pe umeri.. Se laudau mereu ca au cel mai cuminte copil.. iar cand am mai gresit, gen i-am indoit aripa unui vecin cu mingea, ai mei nu m-au certat, stiind ca nu am facut-o cu intentie. E misto sa cresti cu tipul asta de parinti, prinzi incredere in tine de mic si te face si sa fii deschis si sa impartasesti lucruri, fara teama ca vei fi pus la zid.
Ma cruces de ce citesc pe aici 😭 parintii mei nu m-au “pedepsit” niciodată. Cred ca ultima pedeapsa a fost ca mi-a luat tata televizorul când urlam ca nu vreau sa merg la grădinița dimineața.
Unele din poveștile de aici sunt legit tortura. Nu inteleg de ce oamenii fac copii ca sa ii chinuie.
De ce? Inchideam sau deschideam televizorul, geamul, lumina etc. Existenta mea era deranjanta. Trebuia sa cer voie pentru orice faceam in casa… altfel meritam batuta si sa imi racneasca ca sunt “o egoista care se gandeste doar la ea”. Ajunsesem sa nu mai cer nimic si doar in cazuri extreme sa scriu si sa las biletele prin casa “pot sa…?”. Chiar si cand lasam biletelele simteam o panica teribila pentru ca nu stiam cum o sa reactioneze. Am pastrat un biletel in jurnal, pacat ca nu il mai am la mine…era si scris gresit pentru ca aveam pana in 8 ani… Acum am tic sa intreb exagerat de mult daca pot face orice in casa sau daca deranjez. Si asa am fost spalata pe creier sa ma gandesc doar la altii si nu la mine, pt ca altfel sunt egoista. Desigur ca am avut parte de o gramada de relatii nesanatoase pt ca ma sacrificam din lipsa de ego. Ma vindec in timp.
paradoxul nepatitului
normal ca tu care ai avut o copilarie sanatoasa ai increderea in tine necesara sa te fi impus in fata dezaxatilor astia, e trist ca probabil un copil cu asa crestere se dezvolta mai inhibat..
interesant..
Am plecat la un prieten fără să le spun unde plec. M-au căutat jumătate de zi.
Când m-am întors acasă, m-a pus bunica-mio să învăț tabla înmulțirii (aveam vreo 8-9 ani) în curte în genunchi. Începuse și ploaia și tot nu puteam să mă ridic până nu învățam..
Și acum îmi amintesc cum scriam cu stiloul tabla înmulțirii și se prelingea cerneala de la ploaie pe foaie....
Și culmea.. plecasem la prietenul ăla să facem o temă împreună....
Uh, sunt multe rău:)) imma list just a few of them
1. Spart farfurie de cap pentru o notă mică într-o teză (mama)
2. Călcată *la propriu* în picioare pentru că m-am dat cu rimel la 14 ani (mama)
3. Mi-a pus un sac de gunoi pe cap și m-a strâns de gât doar pentru că i-am luat o pereche de blugi și un cardigan surorii mele din dulap (tata)
4. Bătută cu lingura de lemn (până s-a rupt), coada de mătură (până s-a rupt) și cureaua pentru că nu am vrut să vin din oraș (40j de minute distanță) să îi aduc bere și semințe de la un magazin din blocul din lateral (mama)
5. An diferit, m-a bătut de m-am dus cu un ochi vânat la școală
Și multe altele
All the numbers in your comment added up to 69. Congrats!
1
+ 2
+ 14
+ 3
+ 4
+ 40
+ 5
= 69
^([Click here](https://www.reddit.com/message/compose?to=LuckyNumber-Bot&subject=Stalk%20Me%20Pls&message=%2Fstalkme) to have me scan all your future comments.) \
^(Summon me on specific comments with u/LuckyNumber-Bot.)
Ma la mine am luat o bătaie,dar eram pregătit deja cu chirie pentru următoarele 6 luni și banii de mâncare și facturi .Adica dealungul anilor s-au adunat înjurăturile bătăile până într-o zi în care mi-a dat cu pumnii în coloană deja eram pregătit de adrenalina să îi dau am luat frate o bucată de fier și i-am dat 4 zile de spitalizare .De atunci suntem prietenii 3 luni nu am mers acasă mama plângea ca nici la telefoane numai răspund ca am înjurat-o și pe ea ca cum poate să stea cu un așa om ca mă bate mai mereu .Tot ce am avut pe suflet față în față i-am zis tuturor .I-am luat la p… maxim
Pe mine ai mei nu m-au batut, dar in vacante ma duceau la tara, unde bataia era la ordinea zilei. Bunica-mea era o femeie bolnava psihic si cu multe traume si putina rabdare, numai bine am nimerit noi nepotii drept sacuri de refulare pentru toate frustrarile ei. Si daca nu era bataie, avea grija sa te faca sa te simti ultimul om pentru ca aveai o curiozitate tipica de copil si puneai o intrebare sau mai faceai vreo pozna.
Nu am iertat-o niciodata pe mama pentru ca m-a lasat acolo si a tolerat toate abuzurile, nici nu imi pot inchipui sa imi duc eu copilul la bunici si sa il iau batut, aia ar fi ultimul contact, ura si la gara. Pur si simplu nu a interesat-o cat de mult ma vor afecta chestiile astea, ea se bucura ca are mai putina treaba cu mine vara.
Mi-am dorit atat de mult sa am si eu niste bunici buni, cu care sa am o relatie frumoasa si activitati placute.
Am primit o bicicleta noua pe la 13 ani arata ca un ferrari si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma laud cu ea in fata baietilor.
Nebunii au sarit pe mine sa fac test sa vedem la liniute cat baga asta fiindca avea 2 frane pe ghidon ceva nemaivazut pe atunci.
Ma duc eu si bag viteza de aia nebuna am dat tot din mine pe suta aia de metri cat am accelerat sperand sa ii las gura casca pe toti cu liniuta di chiar asta am facut :) cand am apasat pe frana in uralele copiilor de pe strada m-am intors cu bicileta si am dat cu fata de asfalt.
Stiti reactia aia cand te ridici de jos si nu vezi prea bine da toti in jurul tau se aproprie si te prind sa se uite mai bine mirandu-se si zicand ai de capu meuuu practiv mi-am luat o julitura pe fata de toata frumusețea. Eu nu stiam atunci ca frana de mana pe roata din fata poate sa faca asta dar am aflat:)
Ei bine dupa toata tarasenia asta stiam ca nu e a buna dar ce puteam sa fac trebuia sa merg acasa. Cand am intrat pe poarta cred ca fata mea arata foarte dramatic pentru bunica a scapat un strigat si a venit de urgenta spre mine. Ce-ai facut?!!? Vai! Si m-a inspectat sa vada daca is bine si cand a concluzionat ca pot merge si vorbi a inceput sa ma bata.
Alertata de scandalul din curte apare mama...salvarea mea! :) not! Da si ea pe mine... Noroc ca vine tata... El aduce o nuia :) meeeama ce bataie mi-am luat in ziua aia si acuma ma distreaza ca nici nu am mai bagat in seama julitura.
Si cu toate acestea cel mai dureros a fost cand mi-a dat nebuna de asistenta antitetanosul, zici ca erau vorbiți asa a băgat acul:)
Pe seara cand a ajuns si bunicul acasă, s-a uitat la mine tot pansat pe fata si a zis zâmbind: Mandru esti nepoate! Dupa care a mers in sura si a luat biciul...
...ca urma sa vina vacile de la pasune si mereu le asteptam impreuna la poarta. :)
Mie tare dor te tine bunicule!
Sper ca v-a placut povestioara mea...
Ps: Pe fata nu am ramas cu nimic. Inca mai am bicicleta. :)
Ha! Ar fi o chestie! Am depozitat-o in pod pe undeva cred ca mai bine de 20 de ani nu m-am urcat pe ea daca ar fi sa o scot iar cine stie ce mai fac :)
mi-a adus aminte asta a ta cu julitura pe fata de patania unui tovaras :)))
Eram noi pustani pe la 16-17 si eram eu cu julitu' si inca unu. Eram noi intre blocuri intr-un parculet, bausem cate un pet jumate de bere de om si zice al3lea catre julitu' : da si mie o tigara.
Scoate asta tigara din pachet, o scapa pe jos, eu o iau si incep sa fug, asta dupa mine. Cat ma fugarea el . am sarit eu peste un gard viu, asta nu l-a vazut, s-a impiedicat in el si si-a luat limba in gura cu un copac. Cand ma intorc spre el, baiatu meu cu fata raschetata pe toata partea dreapta. Ii facem o poza cu blitu, isi vede asta moaca, se trezeste instant din betie.
Ajunge baiatu meu acasa, se spala pe fata si se baga la somn.
A doua zi ma suna "futu-te-n gat cu tigara ta ca am dormit cu partea dreapta in perna in cazu in care intra mama in camera si cand m-am trezit, m-am ridicat din pat cu perna cu tot ca s-a lipit de rana" :))))
Singurele pedepse pe care le-am primit au fost interzicere la PC cand aveam rezultate mai slabe la scoala, in rest mustrari scurte and shit, nu ma pot plange.
Cel mai de cacat lucru pe care l-am tot patit in schimb si credeti-ma cand va spun ca as fi preferat sa-mi iau curele pe tot corpul a fost ca mama ma umilea la scoala tot timpul cu chestii foarte penibile, era mereu vocea intai la toate sedintele si mereu folosea fraze gen "copilul meu vrea sa invete carte, copilul meu nu ar face asa ceva, copilului meu i s-a creat anturaj ce-l influenteaza negativ de x si y" si tot felul de chestii gen cum ca eu as fi fost mai presus decat altii.. nu vreti sa va imaginati in ce hal de penibil m-am putut simti si cata groaza ma apuca cand auzeam ca vine sedinta cu parintii. Cel mai penibil moment din viata mea a fost cand la liceu s-a facut sedinta cu partintii impreuna cu elevii, deci nu vreti sa va imaginati prin ce am trecut.
Cea mai rea pedeapsa?
De la mama: Cred ca de la mama a fost o bataie buna. A sarit pe mine ca curcanul si imi dadea cu pumnii in spatele meu. Asta pentru ca am luat nota mica.
De la tata: Am aruncat o lucrare pe drum spre casa ca sa fiu sigur ca nu o mai gaseste. Asa tot timpul exista posibilitatea sa o gaseasca. Cand i-am zis ca nu am lucrarea de nervi si ca sa imi dovedeasca ca ma pedepseste desi tata chiar este o persoana buna, m-a dezbrăcat si m-a dat in curul gol din casa pe scara. Evident nu era nimeni, dar a vrut sa imi arate ca ma pedepseste si care vor fi consecintele. M-a tinut un minut cred ca.
Cel mai tare tin minte bataia aia de la maica-mea, dar nici aia nu se compara cu urmatoarea poveste.
De un craciun am primit o masina controlata prin telecomanda si avea o scrisoare in care imi spunea ca daca nu imi indrept notele la anul nu voi mai primi cadouri. Am simtit cea mai mare umilinta in acel moment. M-a deranjat ca pana si dragostea mosului era conditionata de notele mele. Toti copii primeau cadouri pentru ca erau copii, dar eu am primit cadou conditionat, din mila. "Dai si la asta o masina sa se joace chiar daca nu merita" asta am simtit.
In rest ai mei chiar sunt niste parinti foarte buni. Desi au avut si scaparile astea. 😅
Cred ca asta a cam fost singura pedeapsa de la tata. A mai incercat el cu cureaua, dar nu dadea tare si pe mine ma apuca rasul. Pe langa acea intamplare cu cureaua nu s-a mai intamplat nimic.
Dar mi-am luat revansa si am dat si eu in tata :)) Glumesc. Aveam probleme la scoala in clasa a 9a din cauza unui idiot care imi facea bullying si tatal meu vazant ca eram distrus si plangeam intr-una in ziua aia ca pur si simplu nu mai suportam. A zis sa ma invete sa ma bat. Si mi-a zis sa dau in el cu toata forta. Asta a fost singurul mod pe care l-a stiut ca sa ma faca sa ma eliberez in acel moment. Tin minte ca am dat cu atata putere ca sa scap de nervi incat in zilele urmatoare era tot invinetit, pe maini, coaste, burta, piept, peste tot. Poate parea dubios dar eu am apreciat enorm de tare gestul pentru ca si-a sacrificat corpul ca eu sa ma eliberez de toti nervii aia. Nu m-am asteptat ca un copil de clasa a 9 a sa aiba atata forta. Tin minte ca l-au intrebat pe tata la serviciu cine l-a batut si el spunea ca fii-su dar nimeni nu l-a crezut.
Familia mea chiar nu-i violenta dar acestea au fost scaparile lor, chiar sunt niste parinti buni. Singura chestia care ma durut enorm de tare cand eram copil este ca tot timpul ma comparau si niciodata nu erau mandri de mine. Tot timpul le era rusine de mine si asta a durut enorm de tare. Pana le-am zis si vreo cativa ani, maica-mea plangea ca nu si-a dat seama.
In rest avem o relatie foarte buna si ii iubesc enorm, dar mi-a luat ceva timp sa ii iert pentru ca niciodata nu au fost mandri de mine.
Imi pare enorm de rau pentru tot ce am citit aici. Din pacate, fac si eu parte din aceeasi categorie :)
* Prima amintire pe care o am din viata asta e de cand eram toddler. Nu am idee varsta. Ma jucam cu niste cuburi si am aruncat cu unul in mama. Tin minte ca a inceput sa planga si a vrut sa dea in mine, dar m-a aparat bunica mea, care era in casa. I-a spus bunicii sa ma ia, pentru ca ea nu ma mai vrea. Inca imi mai vine in minte din cand in cand asta.
* Eram mereu bolnava cand eram mica, faceam febra des. Intr-o zi ma simteam atat de rau incat nu puteam manca deloc, dar mama m-a obligat sa mananc. Needless to say, imediat ce am luat cateva inghitituri, am vomitat in chiuveta din bucatarie, pentru ca era mai aproape. M-a batut pentru ca am murdarit chiuveta.
* M-a batut pentru ca nu reuseam sa invat sa citesc ceasul analogic. M-a batut pentru ca nu faceam coditele la "f" si "p" destul de lungi.
* Am terminat clasa a 11a din liceu cu media generala de 9.98, deci am luat premiul 2. Am ajuns acasa dupa festivitate, mi-a rupt diploma si mi-a dat cea mai mare bataie din viata mea pentru ca "premiul 2 inseamna ca sunt proasta". Guess who now feels they're never gonna be good enough, no matter the achievements they get? :)
* M-am despartit de primul meu prieten si eram suparata, voiam sa stau in pat. M-a chemat la masa, am spus ca nu mi-e foame. M-a batut pentru ca ea s-a chinuit sa gateasca pentru mine.
Si ma rog, lista ar fi lunga, probabil ca majoritatea batailor le-am uitat intre timp.
Tata m-a batut cu cureaua de piele cand aveam 10 ani ca am scos limba la spatele lui pe strada. Cineva m-a vazut si m-a parat.
M-a mai batut o data tot cu cureaua pentru ca nu m-am dus direct acasa de la sedinta cu parintii.
Mi-a luat consola cu toate casetele (aveam o consola Terminator) pentru ca incepusem sa iau note proaste la scoala.
**Cum credeți că v-a afectat această experiență? Ați invațat ceva din ea sau doar ați ramas cu o traumă ?**
M-a "afectat" in sensul pozitiv. Dupa primele 2-3 zile de plansete si sevraj, mi-am dat seama ca n-am incotro decat sa ma apuc sa citesc la romana , sa-mi scriu compunerile/comentariile, sa ma apuc sa invat la mate si sa imi fac proiectul la geogra (aveam f mult timp liber fara consola).
Am invata ca daca nu-ti vezi de treaba, o "belesti".
0 traume
cand i se parea mamei ca nu era ordine in camera si ca ajunsese prea departe dezordinea, punea mana pe birou, dulapioare, noptiere, orice suprafata pe care puteam sa pun ceva, si dadea tot jos ca in filme. apoi imi dadea tot jos de pe pat, inclusiv cearceaful. dupa venea nelipsita bataie, care din fericire n-a fost niciodata cu cureaua, doar chestii basic, gen adidasi, papuci, palme, tras de par (tactica avansata: infasura degetele in jurul suvitei pana la radacina si apoi tragea ca doare mai tare). probabil cel mai nasol a fost umerasul de lemn, cu care a dat asa tare ca s-a rupt. dupa bataie, ia si strange tot ce era pe jos, contracronometru. stateam si adunam plangand si ocazional venea si imi baga replica clasica cu "iti dau eu motiv sa plangi daca nu te opresti". cu toata bataia si tot plansul, jokes on her, tot nu reusesc sa-mi tin chestiile super ordonate cum voia ea lol
Am fost un copil premiant la scoala, dar din cand in cand mai luam un Suficient/ Bine (nu imi afecta oricum media).
Mama nu se afla intr.o perioada foarte buna si notele mele erau o scuza pentru ea sa ma bata.
Am primit batai cu cureaua, cu catarama de la curea, nuia, furtunul de la masina de spalat, facalet si ce mai gasea prin casa. Cel mai cumplit era insa ce se intampla a 2-a zi: ma punea sa ma dezbrac si sa vada "rezultatul" si anume cate vanatai a reusit sa imi faca. De obicei nu puteam sa stau pe scaun cateva zile.
Mai lucra si psihologic: se prefacea ca suna la orfelinat si ca ma da, o data m-a dat afara pe strada si a incuiat poarta. Aveam 7 ani...a fost un an interesant.
Rezultat : am tras de am rupt in scoala, am facut o facultate grea, am tocit noptile, si apoi am devenit obsedata de munca. Stateam de la 8 dimineata la 12 noaptea la munca si nu imi luam nici pauza de masa. De abia acum incep sa realizez ca nu se merita...si ca mai importanta este sanatatea mea.
Citisem pe Instagram o chestie interesanta "Se arata daca ai avut o relatie sanatoasa cu copiii tai daca te mai cauta mai tarziu cand nu mai sunt dependenti de tine sa supravietuiasca".
Citesc și mă minunez efectiv,și eu am avut parte de lecții destul de dure dar au fost mai mult pe psihic(de ex tata când eram mic ptr ca mâncam cu mare poftă și eram calic nu voiam sa împart cu bunicile mele și cu nimeni cutia de înghețată pe care mi-o adusese,a aruncat-o la gunoi în fața mea,bineînțeles ca și acuma îmi povestește cat de tare l-a durut să-mi ia bucuria de la gură efectiv)dar deja ce povestesc unii este foarte grav.Ma gândesc doar la fiul meu,cum vreodată să-l rănesc atât de rău fizic ? Una e o palmă după ceafă,alta e ce povestește lumea pe aici.Cred ca întrebarea este de fapt : de ce erau părinții atât de degenerati pe vremuri?
Bataie de la tata... Si de asta nu mai vorbesc cu el, nu il invit la niciun eveniment major din viata mea. E ca si mort pentru mine. Iar cand va veni timpul sau, nici macar ortul nu o sa i-l platesc.
Eu și o prietenă am decis să luăm cursuri de make up una pe cealaltă. Tata ne a prins și m a dat afară din casă, eu plângând. La final de zi tot eu i am cerut scuze, neînțelegând ceea ce am făcut. O altă dată, când eram mai mică (aveam vreo 4-5 ani) tot tata m a pus să citesc ceva și refuzam să citesc de frică( eu știam să citesc de la vreo 2-3 ani) și a țipat la mine, mi a zis că nu sunt bună de nimic. Astăzi tata nu mai e violent verbal/emoțional, dar nu îmi ascultă părerile. Astăzi am curaj să mă impun în fața lui pentru copilul de atunci care nu avea nicio putere. În rest, știu că a făcut și face tot ce i mai bine pentru familie
Cea mai grea pedeapsă pe care am primit-o și pe care o resimt și acum, muuulti ani mai târziu, a fost neîncrederea lor în mine.
Pe lângă asta, toate bataile crunte pe care le-am primit ca și copil sunt apa de ploaie.
Plm, nu cred ca trecea o saptamana fara sa o fur de la mama. Eram mic…pana in 10 ani si aveam un birou in jurul caruia alergam cand venea sa ma bata. Bai nene, intr-o zi l-a lipit de perete si m-a incins ca in filme 😂😂😂 Altadata imi aduc aminte ca mai folosea o curea din aia gen brau de a lu’ tata pe care la un moment dat nu a mai gasit-o. M-a batut si pentru ca as fi ascuns-o….nu stiu nici in ziua de azi cine a ascuns-o dat banuiesc ca tata. Am luat bataie pana prin clasa a 10 cred. De la tata am luat doar doua palme in toata viata mea. Prima a fost prin clasa a 8-a cand m-a prins fumand. Eram pe faleza la dunare cu undita in mana, tigarea in gura si am simtit cum mi-a fugit pamantul de sub picioare…fusese palma lu’ tata. A doua palma a fost in clasa a9-a cand am venit dimineata acasa din oras. De la mama bataiele in mare parte erau din cauza scolii. I-am luat din comportamentul mamei in sensul ca imi sare tzandara repede, ridic vocea total degeaba. In schimb nu dau in copil. 😂
Citind toate comentariile de pe aici, chiar mă simt norocoasă, deși mi-am luat my fair share de palme peste față din motive random (că mi-am lăsat resturile de la ascuțitoare pe birou, că fugeam după iubitul meu de la 14 ani să ne împăcăm după o ceartă- da, mi-am luat bătaie de la tata pt asta)…prin comparație cu ce văd pe-aici, chiar ar trebui să le mulțumesc..😅
The silent treatment cel mai des, victimizare despre cum sunt nerecunoscatoare.
Aveam vreo 7 ani cand mi-a scos toate lucrurile din dulapuri, le-a pregatit in sacose la usa si pe mine m-a dat afara. Am stat in fata blocului pana seara cand a venit sa ma ia inapoi in casa. Mi-a aruncat absolut toate jucariile prin aceeasi perioada (am mers impreuna la tomberon sa le aruncam).
Foarte des imi spunea sa ma duc sa stau cu taica-meu (erau divortati si el nu voia sa stie de mine).
Batai incasam mai rarut si erau doar cu palmele peste corp, impins, tras. Tin minte una in care mancam si m-am sters la gura cu maneca de la bluza, a aruncat toate farfuriile pe jos si m-a batut.
Nu stiu nici pana acum din ce motive o facea, eram foarte cuminte, tacuta, invatam extraordinar de bine din proprie initiativa, dar mereu venea nervoasa acasa.
Pumni în stomac pana vomit sânge și dat cu capul de pereți și de boiler(am boiler pe.lemnele) pentru ca am amânat un apel cu mătușa mea pentru 5 minute deoarece eram pe toaletă
Aruncat cu surubelnite dupa mine, castroane, cani, luat de urechi pana incepeau sa se cam rupa, stiti lingura aia gigantica de lemn? Aia de aproape un metru? Mama ce bataie imi luam cu aia. Urzica la interiorul picioarelor sau pe spate. Palme peste ceafa sau față.
S-a schimbat ceva? Not really, am ramas cam la fel,...doar am devenit mai disciplinat si cu respect fata de anumite persoane si straini si cam atat. Acuma ca sunt cu minim un cap mai mare decat ai mei, ei ma stiu de frica nu invers. Pai cand incep sa ma rastesc ca nu e ceva corect intr-un argument tremura peretii.
Cumplit ce citesc. Am primit o singura palma de la mama in toată viata, pe care ea o regreta si acum. Mi a zis ca nu și iarta ca nu s a putut stapani, a plâns mult după. Ea a fost bătută toată copilaria ei, la fel si tatal meu, chiar și "preventiv" si ma bucur nespus ca nu m au tratat la fel.
Cea mai mare “pedeapsa” pe care am primit-o a fost nu de la parinti, ci de la sora mea vitrega.
Parintii mei erau plecati in strainatate. Nu imi amintesc exact, dar era o vecina care se ocupa de noi. Stateam intr-o vila, erau mai multi locatari, cand stateam la ea, cand la noi. Parintii mei ne trimiteau des pachete cu mancare, dulciuri, jucatii si haine. Intr-o zi, ne-au trimis un pachet, ne-am probat hainele si tot. In vecini, locuia i familie cu doi gemeni, cam abuzivi si prosti parintii. Au facut ceva copii si, tatal lor, i-a dezbracat in pielea goala si i-a trimis de acasa “la tigani”. A fost oribil. Dupa cateva zile, eram toate acasa: eu, sora mea vitrega mai mare, si sora mea mai mica, cea mai mica dintre noi. Soramea vitrega a inceput sa ne zica ca au ramas cateva haine pe care nu le-am probat si sa ne dezbracam ca sa le incercam etc. eu banuiam, dar mna.. eram copil, cred ca aveam undeva la 7 ani. Ne-am dezbracat, iar apoi efectiv ne-a dat afara din casa cu bataia, si a incuiat usa. Eu am intrat in baie, aveam baie afara. Soramea s-a dus la vecina care se ocupa de noi. Cred ca m-a traumatizat, deoarece nu am multe amintiri din copilarie, dar asta mi-a ramas. Si acum imi aduc aminte cum stateam in baie si eram speriata de moarte, plangeam, unchiul meu batea la usa sa ies si nu voiam sa deschid ca eram in pielea goala. Acum mama ma cearta ca nu vreau sa am treaba cu soramea vitrega. Atata chestii nasoale ne-a facut..:)) asta e doar una
Cred că mai rău ca mine nu ați pățit nu stiu de ce u mai țin minte dar mama m a fugărit 500 m cu un ardei iute în mână ca să mi dea pe la gura cu el cred că aveam vre o 10 -11 ani iar altă data tata m a dezbracat în pielea goală și ma legat de un pom în curte să mă facă de rușine pomul se vedea din stradă , incredibil ce hal de oameni i am urât pe amândoi ,dacă as fi avuy un pistol i as fi impuscat fără resentimente 🤣🤣🤣
Văd și în alte comentarii și nu înțeleg ce trece prin mintea unor oameni care își dezbracă copiii ca pedeapsă. Ce boală psihică e asta să lași străini să îți vadă copilul dezbrăcat? Îmi pare rău ca ai trecut prin asta. I wish the worst on your parents
De unde sa incep......
1. La notele sub 8 varia intre o saptamana sau doua fara calculator/iesit afara/vazut ce vreau la tv/ si nani la 9
2. Odata am mintit si bataia pe care am primit-o cu o nuieluşă de salcam ma facut sa mint mai bine
3 am un resting bitch face de mica, deci orice "discutie" cu ai mei iesea in bataie ca ma uit urat la ei, inca am resting bitch face
4. Am luat un 5 la mate, desbracata si lasat in fata blocului, nu am mai iesit din casa 2 saptamani si acum detest sa ma schimb cu cineva in camera, iar viata persoanala a fost horror pana sa trec la terapie cativa ani mai tarziu // inca detest matematica //
5. Aveam ora de intrat in casa, pe vremea aia tata era alcoolic grav, numarai pe degete zilele din luna cand era treaz. Si sa nu intarzii acasa ca veneam din alt cartier mi-am luat o bataie sfanta legata de calorifer incat mi-a zis ca : " plangi atat de frumos " tho nu mai pot sa plang in fata cuiva cunoscut deloc //fyi: el cam are 1.90 si era lucrat bine ca barbat, deci clasa a 8 asa eu, very healthy //
6. Dupa ce sa nascut soru-mea era treaba mea sa am grija de ea, nu am vrut intr-o seara sa am grija de ea, gen dat lapte cu biberonul, schimbat scutec , ntz ca mi-am luat-o si atunci dar mai soft
Happy traditional familly i guess
: )
Cureaua lu' tata, pentru o varietate de motive.
Eu tot insistam, el isi facea datoria de parinte al unui copil care nu avea stare niciodata.
Happy days.
mi-am luat bataie cu furtun de cauciuc(in anii 90 aveam un furtun de cauciuc negru ce era pus ca extensie la robinetul din vana) ca ne-am jucat afara cu cacat =)) aruncam cu cacat unii in altii si cand am intrat in casa miroseam a cacat
O saptamana fara calculator ca am luat un 8 la Chimie. Clasa a saptea.
Si ai mei sunt un 5/10 ca nebunie, altii luau bataie de la note.
Ce am invatat din asta? Sa mint ca iau doar note mari.
Cand vad ce scrie lumea pe aici, cred ca eu n-am fost pedepsit niciodata. Nu inteleg cum nu ramane lumea traumatizata dupa unele experimente din copilărie.
Mama a dat in mine mai rar, pana pe la 10 ani. Dar tata a continuat pana la 18 ani si avea o mana grea, vedeam stele verzi si imi tremura creierul dupa o singura palma. Nu dadea mai multe "ca totusi is fata". Ce era ciudat era ca ma batea doar dupa ce se "adunau", se enerva cate putin in fiecare zi pana izbucnea. Cel mai des se enerva cand ii raspundeam si luam apararea fratelui mai mic sau mamei. Sincer, nici nu imi amintesc de ce ma batea exact.
In vara cand am facut 18 ani i-am zis ca eu ma mut de acasa daca mai da o data in mine, lucram si aveam banii mei de majorat si scoala de soferi si chiar vorbeam serios. Nu m-a mai lovit niciodata.
Acum locuiesc in alta tara dar ne vizitam des, facem si vacante impreuna, ambii si-au cerut iertare si s-au schimbat mult in bine in ultimii 10 ani. Eu nu prea i-am iertat insa in sufletul meu, mereu ma gandesc la asta si nu pot sa trec peste, desi as vrea. Cand mai dau sfaturi nesolicitate de parenting le mai amintesc ca e mare pacat ca pe vremea cand erau ei parinti, educatia noastra o faceau cu palma..dar bine ca au devenit acum bunicii perfecti.
Toate sunt o trauma fie ca o percepem ca atare sau nu. Nu exista sa inveti din batai si santaj emotional. Leii la circ nu se dreseaza cu dragoste si respect. Intr-o vara, aveam cred ca 10-12 anu, am inceput sa fur bani din casa, parinti si bunici. Nimeni nu a vorbit cu mine, nu m-au intrebat de ce fac asta. M-au luat in curte si au inceput sa dea.
Eu mananc mai incet deobicei, dar când am primit ceva ce nu îmi placea deloc, mancam extrem de incet. Asta l-a enervat pe taica miu si m-a pus sa stau in genunchi ore in sir ca sa simt ce "simte" Maica Domnului.... mda nu mai cred in religie acum :)
Toată copilaria mea a fost o pedeapsa tbh din cauza tatalui meu alcoolic dar in fine asta a fost primul lucru care mi a venit in cap
Ma ciondaneam cu sormea si într-o zi nu ne-au mai lasat sa iesim la poarta, sa ne jucam cu restul copiilor 🤣 ne uitam printre gard la ei si ne invarteam prin curte. Se simțea foaarte naspa atunci, dar acum mi se pare foarte amuzant totul.
Am fost pus sa mananc cioburi pentru ca am luat 9 la matematica in clasa a 10-a. Evident ca am refuzat, iar pedeapsa alternativa a fost sa ma rad in cap si sa imi rad sprancenele.
redditor 1: hihi mama nu mi-a mai dat tort de ciocolata după masa pt ca am scuipat-o pe bunica redditor 2: tata mi-a spart genunchii cu barosul pentru ca am sărit coarda pe strada perfectly balanced, as all things should be
>perfectly balanced Unlike redditor 2
De acord. Cum pula mea sa sari coarda pe strada. Numai golani și târfe…
Bro…
Bataie cu cureaua ca am stat pana la ora 1 noaptea pe ascuns pe calculator cum facea tata mereu (care zi de zi statea pana la 1-2 pe calculator) 👍 Am invatat ceva? Da, sa ma ascund mai bine datile viitoare. Aproape la fel de rau cu faptul ca dupa ce m-au mutat de la o scoala unde eram populara la o scoala privata unde am devenit ultima speta, mi-au restrictionat accesul la calculator si internet unde aveam singurii prieteni ramasi, la o ora pe zi
cand eram mica, stateam pe rabla de laptop si ma jucam pana mai tarziu, pana a pus maica-mea o regula ca nu am voie sa mai stau dupa ora 21. apoi a zis ca ea stie ca stau pentru ca vede lumina din camera, asa ca am inceput sa ma joc pe sub patura. evident muream de cald, dar voiam sa fac tot posibilul sa nu fiu descoperita. ea continua sa ma acuze si mi-a confiscat lucrurile de cateva ori (am mancat si bataie, nu la fel de rau ca tine)... si totusi continua sa ma certe. in fata geamului meu era o lumina stradala incredibil de puternica. pentru ca eram obisnuita cu ea, nu o observam. mama vedea lumina de la cacatul ala de lampa si traia cu impresia ca venea de la laptopul meu. pe de o parte, nu gresea, eu chiar ma jucam, deci nu stiu ce sa zic. acum sunt adult in toata firea, m-am si mutat si inca imi scoate ochii din cap ca ma joc din cand in cand :))
"Te-am prins. Uite in detaliu mecanismul prin care te-am prins" Normal ca in creierul mic si cu nevoie de endorfine intelegi ca nu te-ai ascuns destul de bine. Dupa crestem si tot ei pun surprised pikachu face pe toate metodele creative pe care le folosim sa copiem/inselam/parvenim. In liceu s-a scapat un prof ca "iti pun 2, sa nu ma trezesc iar ca din 3 se face 8". Aia pentru noi n-a fost amenintare, ci o idee foarte buna. Pana atunci nu-si punea nimeni problema "ce profesor lasa catalogul nesupravegheat"...
m-am invatat sa ascund foarte bine lucrurile. cu cate porcarii si minciuni am umblat tot liceul, trebuia sa imi notez undeva ce am zis ca sa fie povestea consistenta. pe la finalul clasei a 11-a au devenit mai putin stricti si cumva au acceptat anumite chestii despre mine.
De la cat de vehement mi s-a interzis interactiunea cu PC-ul am invatat sa ascund urmele asa bine ca acum lucrez in IT :)))
Totul e bine când se termină cu bine
Chiar asa de miserupisti erau profesorii incat nu-si notau notele intr-un loc separat? Catalogul e singura dovada ca ai luat o nota? Acu mi-ai adus aminte o faza cu toti smecherii clasei care isi modificau notele si profii nu le ziceau nimic.
Unii da, si chiar si asa. Imaginea liceului era mult mai importanta decat disciplina, asa ca in momentul in care lua cacatul foc prima grija era cum sa bagam tot sub covor. S-au motivat intr-o zi 300 de absente dintr-un foc. In alta zi un prof a gasit un baiat "fara nicio latura" avion tare care deja purta alte conversatii decat noi....cu noi. In alta zi erau sa se omoare vreo 2 pe langa curtea scolii, si tot asa. Solutia era simpla: garduri mai mari, mai inalte, mai tepoase, sa nu afle nimeni ce e de fapt aici.
Aha, suntem pe domeniul meu. O dată mi-a căzut o bucată de ou din furculiță pe jos și m-a pus să o ling de pe ciment. Altă dată am spus că nu îmi place ciorba și m-a pus să termin toată farfuria până numără la 10. Am mâncat-o cu lacrimi și muci. Orice notă de 8 sau mai jos era bătaie garantată (de obicei cu bătător de covoare sau curea). Dar erau multe motive pentru care luam bătaie, unele pe care nu le mai țin minte. De fiecare dată când îmi striga numele mă temeam că urmează să iau iar bătaie. Copilăria mi-a afectat relațiile personale și gradul de sociabilitate. Am învățat să nu mă comport la fel cu copiii mei.
Si unii se intreaba de ce ajung la azil sau de ce nu-i mai cauta copiii odata ce pleaca de acasa.
Stai linistit! Unii dintre ei mai au puterea sa te tina sub jugul lor, chiar de ajungi adult, sub argumentul ca: "Am sacrificat atatea pentru tine pt ca nu am avut alternative!". Si dupa ce te face sa te simti vinovat si cedezi un deget, te simti consumat langa narcisismul lor, pe motiv ca in familie se tolereaza mai multe ca in societate.
Exact. Ti-am dat tot ce aveai nevoie, ti-a lipsit ceva?
Voiam sa zic ca nu merita nici la azil oamenii de genul, dar dupa mi-am amintit ce fel de aziluri avem in Romania.
Am 69 de like-uri. Va rog opriti-va aici!
Familia tradițională sau gulag vad ca e totuna. Cred ca aia la canal armata sau pușcărie se distrau în comparație.
Lasa ca ei pe vremea lor ei cereau sa fie bătuți dacă stiau ca au făcut ceva greșit asta era dom'le educație..
>Orice notă de 8 sau mai jos era bătaie garantată dar acum esti olimpic/inginer/mare om, right?
Unii dintre noi ajung oameni calificati, chiar ok platiti, dar cu viata sociala varza ca urmare.
Eu am fost olimpic, sunt inginer si mare om (mi-am facut abonament la sala sa mai slabesc), dar cumva n-am luat niciodata bataie de la ai mei.
asta voiam sa arat si eu, ca nu e o corelatie general valabila intre nota 10 in 1-12 si succes in viata.
> Copilăria mi-a afectat relațiile personale și gradul de sociabilitate. Am învățat să nu mă comport la fel cu copiii mei. Sper ca nu mai ai legatura cu ai tai.
Sper ca nu mai vorbesti cu abuzatorii aia
> Orice notă de 8 sau mai jos era bătaie garantată Ce meserie ai acum? Mai jos de PhD in ceva smecher nu se aproba.
Dude nu e ok să glumești așa pe seama unei experiențe traumatizante a unui om.
mana pe plita incinsa cand am furat 50.000 vechi (erau ani 90), bataie cu pulanul sau cu pumnii in stomac
is this your father by any chance? https://preview.redd.it/l8je8obsi7tc1.jpeg?width=270&format=pjpg&auto=webp&s=b74c868d06b9145a029dc20c2368fa072d45b2a7
Asta-i Vișinescu ala?
Damn.. ce dobitoci
Mana pe plita suna oribil... cum s-a vindecat si ai ramas cu cicatrici/probleme de mobilitate ?
nu chiar cu toata mana, doar o particica mica. S a vindecat, e mica cicatrice ca eram copil si stii cum se vindeca atunci
Nasol... si cu parintii tai ai mai reusit sa te intelegi bine de atunci sau au ramas la fel ?
ne intelegem foarte bine. Au facut si multe alte lucruri super ok, printre care m au ghidat spre si m-au tinut in facultate, pasiunea pentru filosofie, istorie, muzica etc. Si eu eram un copil ft obraznic, venea politia acasa din clasa a 6a. Singura faza naspa care a ramas dupa ani de terapie si dezvoltare personala e ca sunt o persoana agresiva si devin violent rapid :)) in rest all good
Cum poți sa te înțelegi si sa fii recunoscător unor oameni care te-au torturat efectiv? Mie dacă mi-ar fi făcut cineva așa ceva, nu as fi iertat nici dacă m-ar fi scăldat in toate bogățiile pământului, cu atât mai mult parintii, care sunt oamenii care ar trebui sa te iubească si sa te protejeze necondiționat
Suna a Stockholm syndrome. Cum sa-i ierti ma dupa ce te-au pus sa te arzi singur...
Profita de ei in continuare, de aceea. Este o relatie de simbioza: parintii l-au torturat (mintile bolnave se hranesc cu asta) si el accepta tortura in pofida chestiilor materiale. Ce ciudat, ca aceste exemple nu sunt putine deloc, cunosc caz foarte apropiat care accepta sa fie dominat ca doar sa profite.
Ce poți face ca puștan de generală să aduci poliția acasă, dacă vrei să vorbești despre asta?
Am urinat in spatele unui bloc, la bunica mea, undeva ascuns. Dar blocul e in zona centrala si m a prins politia. Nu faceam cine stie ce..dar ai mei erau o familie buna De intelectuali si binevazuta in oras, tata avea o functie etc. Nu vazusera politia la usa neam de neamul lor :))) in general faceam la scoala ce vedeam la salvati de clopotel. Mai tarziu am facut belele mai mari, dar eram deja mare si nu ma mai putea bate, asa ca m a dat afara din casa temporar. Fapt ce m a stimulat sa i.i caut job in orasul unde faceam faculttea si am devenit independent.
Similar cumva cu tine, dar pt ca ma jucam cu focul in casa. Dupa mi-a pus mana pe focul de la bricheta sa ma invat minte.
Băi în ce lume trăim... ce citesc aici... îmi pare foarte rău. Să te pună să vomiți?? Plită încinsă?? Bătaie cu laptopul?? Dat afară in curul gol?? Lins ciment?? Și câte și mai câte o să fie. Vreau doar să vă... "felicit" că încă sunteți ființe umane și că ați trecut peste mai mult sau mai puțin. Groaznic... dă-o încolo, ce putea să facă un copil așa rău? Părinții unora sunt niște animale... M-am îngrozit și simt nevoia doar să echilibrez puțin situația, să vă spun că n-am fost un copil bătut, câte o palmă de la mama, dar m-am simțit iubit. Odată m-a bătut mama mai tare, nici nu mai știu ce am făcut și am fugit de acasă și nu s-a mai atins de mine. Tata a vrut să mă bată de 2 ori, absolut bine meritat, dar nu l-a lăsat mama și nici sufletul și am scăpat. Am avut noroc cu părinții în sensul ăsta. Voiam doar să aduc și "o veste bună". Îmi pare foarte rău pentru voi, sper că sunteți bine. Aveți grijă de voi!
Nici mie nu-mi vine sa cred ce citesc
This is so heartfelt. Ma înduioșează tare mesajul tau. Si tu sa ai grija de tine!
> Bătaie cu laptopul?? Taica-miu nu m-ar bate niciodata cu laptopul, ca e zgarcit si laptopul e scump
In concluzie: sesiunile de familie sunt sesiuni BDSM :))))))
Aveam in jur de 10. Tocmai imi cumparase recent tata o caseta audio, “I like to move it”, albumul, care il ascultam destul de mult la walkman, imi placea la nebunie. Mama, fata faina, a gasit intr-o zi carnetul meu de note pitulat pe nu stiu unde, cu niste note pitulate si ele colea prin carnet. Mi-a luat caseta, si a facut-o bucati cu ciocanul. Nu stiu in ce masura m-a afectat pe termen lung, cred ca am plans o zi intreaga atunci, cel putin. M-a afectat destul de tare, cel putin pt moment..
Am uitat sa mentionez..erau divortati de cativa ani buni, si ma vedeam cu tata din ani in pasti, deci caseta era mai mult decat o caseta, era si “ceva” de la el, acolo’
Cred ca de fapt isi ventila niste frustrari la adresa tatalui tau, ceea ce e total nedrept fata de tine. Copiii nu ar trebui sa pice niciodata la mijloc intre parinti
Eu luam bataie si pentru ce nu era vina mea... Eram si umilit de fata cu altii... Etc... Dar odata, pentru prima data cand am fost si eu "barbat" si am dat si eu un pumn unui bully din curtea scolii... Tot am luat bataie de m-a bagat in spital... Dar mama cand m-a luat de la spital cu sange pe mine, si nas spart, si am ajuns acasa, a inceput calvarul, respectiv: Mama, impreuna cu o matusa au inceput: "De ce te-ai luat de baiatu ala? nu ai vazut ca era mai mare decat tine? dupa prima palma pe care ti-a dat-o trebuia sa stai jos! sa pleci capul! uite ce ai patit acum! + palme la fund, (unui baiat de 14 ani, deci...) Din cauza asta am incasat bullying pana pe la vre 21 de ani...
Două 1mbec1le
Ce idioate doamne.
imi pare rau pentru toti cei care au patit ce-au patit si de asemenea si pentru mine - promit sa incerc sa fiu mai prietenos cu oamenii, in general; cine stie prin ce au trecut… numai bine, tuturor!
Frumos!
-langa casa noastra era un tomberon. din greseala, varsasem supa pe covor. m o pus tata sa stau langa tomberon pana seara tarziu pentru ceea ce am facut. era rusinos cand treceau vecinii sau prietenii mei pe acolo si ma vedeau. -in scoala generala aveam o profesoara care se victimiza. s o decis sa faca intr o zi un scenariu cu noi. un coleg trebuia sa se prefaca ca i trage scaunul de sub cur si altu sa filmeze faza (nu eram printre cei implicati in asa ceva). dupa ce s o facut asta, in seara aia, profa postase pe fb ca elevii sunt scapati de sub control, etc. ziua urmatoare am mers la directiune sa povestim ce s o intamplat si ce o postat femeia asta. femeia o fost data afara din invatamant si situatia era rezolvata.. pana cand tata s o intalnit cu un parinte si o aflat povestea 3 luni dupa ce situatia s o linistit. m o batut de mi o invinetit un ochi. de atunci am un ochi mai mic decat celalalt. -nu ma lasa sa ies afara pe motiv ca 'nu eram suficient de buna la matematica'. era foarte trist cand prietenii mei nu ma mai chemau afara si ei povesteau faze amuzante ce se intamplau cat eu nu eram. -dupa ce am mai crescut, aveam ora de stat afara. fiind iarna, ora aia era mai devreme, adica la 20:30 trebuia sa fiu in casa. am intarziat 2 minute pe ceas si tata nu m o lasat toata noaptea aia sa intru in casa. astea sunt doar cateva. in prezent sunt la facultate si nu tin legatura cu el
chestia cu tomberonul e funny, dar care a fost faza cu profa? ce vina ai avut tu?
n am facut nimic, asta era problema lui. de ce nu am pus eu capat situatiei. aia cu tomberonu nu e chiar asa funny atunci cand se oprea lumea care ma cunostea sa ma intrebe de ce stau acolo. inventam pe moment ca astept pe cineva si aia era.
Mă bucur ca nu ții legătura cu el. Nu merită nici să te ✨ pe mormântul lui când moare.
mama imi lua cablul de la calculator( de la incarcator ) si il tinea cu ea toata ziua la munca :) ma batea daca luam note mici, care era camm des, ca nu mi placea scoala pe vremea aia
Ah, asta cu cablul îmi amintește de un tovarăș la care mă-sa îi lua cablul, și i-am cumpărat eu altul să putem juca împreună oricum :))
nu am avut wifi si date mobile vreo jumatate de an pentru ca erau ofensati ca ma jucam jocuri online in timpul meu liber bine meritat. ma duceam pe ascuns la varul meu si imi instalam vreo cateva jocuri singleplayer cu viteza lui minunata de 1mb/s. odata aveam nevoie de un walkthrough si o prietena mi-a trimis SMS-uri cu text dintr-un ghid scris online. mi-am luat bataie cu LAPTOPUL pentru ca i-am luat apararea lui frate-miu mai mic cand il bateau pentru un cacat. da, laptopul respectiv a devenit o arma pentru cateva minute :)) ochi vanat + buza sparta pentru ca m-au prins fumand. cuvant cheie: prins! nu m-am oprit. ani mai tarziu, fumez cu ai mei ocazional si le dau tigari (ei fumeaza "social"). "ofense" mai mici - comentat, mintit, note - bataie clasica si/sau incuiat afara din casa cu orele <3 la momentul actual, fac misto de situatiile astea. singura trauma vizibila e ca ma panichez un pic 🤏🏻 in interiorul meu cand ma bruscheaza cineva.
s-o ceri de nevasta pe aia
probabil nu s-a inteles din context, dar eu sunt femeie.
oh, atunci nu e atat de romantic :) ce joc era atat de captivant pentru o fata?
ce intrebare e asta? =))))
E o intrebare foarte buna pentru ca eu cu fiica-mea joc Half Life 2 (ea crede ca il joc prima data) si ne place. Ii place de Alyx - ca e smart dar si curajoasa. Si credeam ca poate mai descoper inca un joc care prinde bine la fete. Dar tu ai ras in loc sa raspunzi.
fara context, chiar suna ca o intrebare penibila. franciza mea favorita e Tomb Raider. sunt sigura ca i-ar placea.
hmm... nu-i rea sugestia. poti sa-mi mai spui cateva? (ca mie nu mi-a placut Tomb Raider si poate-mi sugerezi ceva ce-mi place si mie)
depinde de varsta ei si de genurile de jocuri care o intereseaza. in liceu ma jucam foarte mult Portal, Resident Evil, Silent Hill, Assassin's Creed, Far Cry. astea imi vin acum.
Bataie pana ma pisam pe mine la propriu Umilit si facut ca la usa cortului in public Tinut in casa daca greseam - sa nu ma lase afara era mai rau decat sa ma bata Indiferent ce nevoie aveam la calculator (fie ca era joaca sau pt scoala) - "lasa dracu' ala si pune mana pe carte" . Apoi doua ore de balacareala cum ca-s cel mai prost din clasa, desi nu am avut nicio medie anuala in generala sub 9.75. Si da, cu media aia eram ultimu sau penultimu. Ca restu faceau meditatii cu profesorii de la clasa si aveau notele umflate. Just your typical Balkan father. Am fost printre norocosii pe care nu i-a pus la pamant experienta asta in viata lor de adult tanar, cat sa ma faca depresiv, introvert, anxios etc, ba chiar consider ca m-a intarit. Am invatat cum sa nu fiu ca parinte in unele situatii legate de copilul meu
Felicitări ca esti bine după o asa experiență. Nimeni nu e perfect dar nu a fost niciodată o scuza sa iti bați copilul până se pisa pe el doar ca nu a luat 10 pe linie la școală. Sper ca ai o distanță sănătoasă intre tine si părinți
Alea cu scoala ca alea cu scoala, ca nu de la scoala ma batea de multe ori. Cel mai des mi-am luat-o cand voia sa il ajut cu treaba, cu carat de chestii etc si eu fiind stangaci aveam prinderea altfel pe mana sa car chestii voluminoase. Nu era ca nu puteam sa le caram impreuna, doar ca nu ii convenea lui cum le apuc. Incepea dansu' , eu ii explicam ca imi vine peste mana cum vrea el , si de acolo ma lua in primire de cele mai multe ori. Pe la 17 ani era sa ma decapiteze cu taisul de lopata doar pt ca i-am spus sa nu ma mai injure si blesteme. Am simtit vantul de la lopata in varful nasului. Razant mi-a trecut pe langa cap. Toate astea pentru ca i-am spus sa stea pe loc o secunda sa apuc mai bine un trunchi de copac pe care il caram impreuna. Lopata aia s-a oprit in 3 geamuri de la casa ,pe care le-a spart. Pe urma dadea vina pe mine ca daca nu il enervam eu nu spargea geamurile. Sau situatiile in care trebuia sa fiu drepti mereu cand avea el nevoie de mine. Nu conta ca mi-e bine ca mi-e rau sau sa ii zic hai peste 5 min ca aveam ceva de facut. Nu. "Eu sunt stapanu' tau, faci ca mine cand vreau eu" . Inclusiv in pandemie cand inca stateam cu ei acasa si aveam de lucru, nu conta ca am sedinte la munca, ceva. Striga la mine sa-l ajut cu una alta si daca ii ziceam " nu acum ca am sedinta, hai in cateva minute" incepea sa injure sa blesteme sa etc si trebuia sa ies mereu din sedinte sau sa ma pun pe mut chiar daca trebuia sa vorbesc, ca se auzea nebunu' urland. Pentru el faptu ca lucram de acasa insemna ca sunt disponibil mereu. In una din zilele alea am clacat si l-am invitat frumos sa o dam barbateste parte in parte, iar cand am dat sa pun mana pe el sa-l iau in primire a pus-o pe mama scut in fata lui si a inceput sa urle ca suna la politie ca-l omor in casa lui. Am simtit o mica nevoie de razbunare atunci, am luat telefonul, am format 112 si i l-am dat "na ca am format eu, apasa pe butonu verde, zi-le ce se intampla, ca pana vin sa vezi bataie ce-ti dau, ca sa nu ii fi sunat degeaba" Dupa 2-3 episoade ca cel de mai sus s-a convins ca daca mai sare la mine exista riscul sa si-o fure cat sa se recupereze si din urma. Mai ales dupa ce am plecat din casa lui, nu ii mai dau niciun drept la replica. E pacat ca s-a ajuns aici, dar cu al meu alta cale nu a fost. Nu l-am batut, dar nici mult nu mai era. Mama a fost ok, poate chiar la polul opus fata de el. Ce am indurat eu si sormea cu el nu e nici macar un sfert din ce a indurat mama. S-a reglat mult situatia in familia noastra dupa ce am crescut eu, fiind singurul caruia nu ii e frica de el si singurul care ii poate face fata daca il apuca iar violentele. Nu se mai crede "stapanul in casa" asa cum se auto-intitula in trecut, dar nici eu nu am incercat sa iau rolul asta. E cea mai toxica si nenorocita chestie intr-o familie. Am simtit-o pe pielea mea 20 si ceva de ani. Avem o relatie buna acum, mai ales ca a vazut ca am ajuns bine profesional si financiar, in ciuda a tot ce credea el despre mine. De cand a aparut in peisaj si logodnica mea, e alt om in raport cu mine caci a devenit constient de faptul ca sunt in stare sa fiu cap de familie, dar in modul pozitiv, nu cum a fost el.
Wow, sincer ești mai bun decât mulți dintre noi pentru ca indiferent de faptul ca e tatăl tău, ai putut să ai în continuare o relație cu el. Nu cred ca puteam vreodată să trec peste ei să ne comportăm normal.
Sincer, dupa ce am crescut am realizat ca desi neortodoxa, asta a fost metoda lui de a creste un barbat. Ca asa a considerat el ca ma caleste. Cam spartan, dar aia e. Ca o gluma, la mine a functionat aia cu "ce nu te omoara te face mai puternic". La cum s-a comportat cu mine aveam doua variante. Ori sa ma pun singur la colt si sa ma pierd in depresii, etc, ori sa-i demonstrez ca se inseala cand ma subestimeaza si sa-i dau peste nas. Am fost suficient de puternic psihic incat sa o aleg pe a doua. Cand s-a convins ca alegerile pe care le-am facut singur au fost bune, a devenit mandru de mine. Asta in ultimii 2-3 ani. A avut si partile lui bune. M-a invatat legat de treburile barbatesti in casa, m-a invatat sa tin de bani si sa am mereu bani pusi de o parte indiferent pentru placeri sau zile negre (o parte din banii pentru prima masina i-am strans datorita lui) , m-a invatat sa fiu "bagabont de catifea" ( domn intre domni si golan intre golani ) ca sa pot sa ma integrez intre toate categoriile de oameni si sa ma fac placut intre ei. Atat timp cat m-am tinut de scoala si m-am ferit de belele gen droguri, scandaluri ,etc, am fost liber sa ma duc unde vreau, cat vreau si cu cine vreau, daca nu avea el treaba cu mine in momentul respectiv. Nu am avut ora de intrat in casa, decat estimativa. Spre ex cat inca eram mititel gen 14-15 ani daca imi zicea la 10 sa fiu in casa si dadeam un telefon "mai stau cu baietii pe afara, sunt cu x si y" puteam sta cat voiam eu. Alta chestie pe care pot sa o spun din inima e ca in raport cu altii, mereu m-am simtit cu spatele pazit datorita lui. N-am fost scandalagiu si smardoi niciodata fara sa fiu provocat. Dar sa fereasca sfantul sa fi auzit ca s-a legat cineva de copiii lui fara sa incepem noi sau sa avem vreo vina. Pe cat de tortionar a fost el cu noi, pe atat nu permitea altora sa se lege de mine sau de sormea. Toate chestiile bune de mai sus, oricat mi-as dori, nu compenseaza. M-a batut, m-a umilit, m-a jignit, m-a pus la zid si subestimat ani de zile, cu sau fara public. La un moment dat ziceam ca de-ar fi sa moara maine, nu mi-ar parea rau. Stiam ca la un moment dat o sa plec si or sa inceteze toate astea. Am crescut, am plecat din casa lui, dar pana sa plec macar s-a mai reglat nitel "balanta de putere" cat sa stiu ca macar nu o sa mai dea in mama nici dupa ce plec eu. Acum am o viata de cuplu alaturi de logodnica mea exact asa cum mi-am dorit-o mereu. La noi in casa doar se rade si nu se urla nici la certuri. De violenta nici nu incape vorba. Mai avem niste planuri de realizat si pe urma abia astept sa fim 3. Cu bune cu rele, e tata si ma rog de sanatatea lui. Nu fac asta pentru ca vezi doamne "e tactu, te-a crescut, nu ai cum sa o rupi de tot cu el" sau pt ca as suferi de vreo forma de sindrom Stockholm. Am acolo niste urme de ceva negru in suflet legat de el, dar am inteles cat de important e sa constientizez sa nu repet greselile lui ca parinte. Poate in capul lui asa a fost corect sa procedeze. In final soarta ne judeca pe toti. O fi si din cauza diferentei mari de varsta. Ca batea spre 40 de ani cand am aparut eu pe lume. El, om de la tara, crescut in comunism, a fost inadaptat la contextul in care a trebuit sa isi creasca copiii, adica la oras, dupa era comunista.
Pfoai cat m-am regăsit aici. Tata, om credincios, moștenise abuzul fizic de la bunica-meu. Nu înjura, nu blestema, dar lovea. Și lovea des. Fie că ajungeam la 23 în casa, sau că mă găsea pe la net cafeuri. Faza nașpa a fost că m-a luat sa lucrez o bucată de pământ o data și am luat-o cu bicicleta către tarla. M-am rătăcit și am ales să mă întorc la bunici sa am grija de animale...m-a fugărit cu biciul și atunci am plecat pe ascuns înapoi acasă. A doua zi in absența lui m-am înscris la ce liceu am vrut eu, el vara aia nu a vbit cu mine deloc. Am plecat de acasă pe la 21 de ani, și când m-am întors după niște lucruri a vrut iar sa dea ei atunci i-am dat același avertisment că dacă ne batem e game over pt totdeauna. 2 ani nu a știut nimic de mine decât una din surorile mele. Am stat pe străzi vreo o lună ... Timpul a trecut, sunt om însurat cu copii la casa mea cu job stabil și nimic nu îmi lipsește. Împăcarea am fortat-o eu că m-am dus acasă cu logodnica (at the time, acu e soția) și i-am arătat practic ce s-a "ales" de mine prin forțele proprii. După civilă, la gara, cu lacrimi in ochi și-a cerut scuze. Era iertat de mult, dar jur că asta m-a făcut să realizez că traumele generationale se pot opri daca tu ești omul care le oprește.
In sinea lor, in modul lor anormal sunt mandri de noi, doar ca nu stiu cum sa o arate. Aparent si la tine femeia de langa a avut un rol neasteptat in calmarea situatiei. Eu unul nu credeam sa mi se intample asta vreodata sau ca poate fi posibil. Vine un moment in care isi realizeaza greselile, ca si la al meu a venit. De cele mai multe ori nu e momentul in care pleci de acasa, cat momentul in care vad ca o iei pe drumul de a avea o familie a ta. Iar daca vede in viata ta de cuplu fericire, liniste si intelegere face o paralela cu viata pe care ai avut-o cu el si apoi fara. Ei, momentul ala e unul de cotitura pentru ei in care incep sa regrete ca nu ati fost mai apropiati si cat ai stat in casa lor si isi dau seama si de ce nu ati fost mai apropiati. Pentru al meu sunt convins ca asa a fost. Il cunosc si l-am simtit. Atunci nu mai ai de ce sa ii porti pica sau sa vrei sa-l pedepsesti, ca se pedepseste el singur in sinea lui. Cum ai spus si tu, toate nenorocirile se opresc daca esti tu cel ce le opreste. Poate ca nici noi nu suntem sau nu vom fi parintii perfecti, dar cu siguranta copiii nostri nu vor creste in teroarea inconjurata de mentalitatea " eu sunt stapan aici" . Noi am gustat-o, nu ne-a placut, nu o dam mai departe.
Sincere felicitari ca ai trecut peste si ai ajuns ce ti-ai dorit. >La cum s-a comportat cu mine aveam doua variante. Ori sa ma pun singur la colt si sa ma pierd in depresii, etc, ori sa-i demonstrez ca se inseala cand ma subestimeaza si sa-i dau peste nas. Am fost suficient de puternic psihic incat sa o aleg pe a doua. Vreau sa adaug aici ca depresiile si altele nu tin in totalitate de putere mentala. De unele chestii nu scapi oricat ti-ai dori, si poti dezvolta depresii chiar daca vii dintr-un mediu mult mai ok decat cel prin care ai trecut tu. Sursa: eu, familie ok; n-am fost diagnosticat (nici n-am fost la vreun psiholog vreodata), dar sunt convins ca am avut depresie cativa ani, si inca am destui "demoni" chiar daca-s mai bine
Ca orice om, nici eu nu sunt de fier. Am avut si eu episoade proaste. Dar nu suficient de nasoale sau de lunga durata cat sa ajung la ganduri de suicid sau sa imi afecteze interactiunile sociale pe termen lung. Prefer sa le numesc mai mult perioade de introspectie si evolutie, caci mereu am considerat ca am iesit mai bun din ele. Cea mai nasoala a fost fix in ziua in care am implinit 25 de ani. M-am trezit efectiv scarbit de tot ce ma inconjura. De bani, de familie, de relatie, de cum aratam fizic. In 6 luni aveam un job mai ok, iesisem din relatia aia care nu ducea nicaieri, slabisem aproape 20 de kg si pt ca nu prea mai stateam pe acasa, ma intelegeam nitel mai bine si cu familia. Am putut face toate astea dupa ce am facut pace cu mine si am invatat sa ma iubesc pe mine mai mult decat pe altii.
Ahem.....dat in afara din apartament, dezbracat la aia goala. De ce? Pentru ca a crezut ca i-am furat 50 de euro. Spoiler: nu i-am furat, au cazut cand ii numara... Batai publice, injuraturi, umilinte. Plus o mama care in fata iti zicea ceva si pe la spate confirma ce spunea tatal, gen nu e bun de nimic si toate cele. Cum m-a afectat? Pai la 32 de ani inca culeg roadele abuzurilor si a incapacitatii mele de a imi rezolva problemele. Sunt o persoana extrovertita, am reusit sa imi fac ce mi-am propus pana acum, dar damn......rage-ul din mine cand vad sau simt cea mai mica nedreptate. 
**rage-ul din mine cand vad sau simt cea mai mica nedreptate.** Si la voi in familie era regula de aur "nu imi intorci tu mie vorba" sau "nu comentezi tu la mine" ? Mie chestia cu focul interior la nedreptati de acolo mi se trage. Ca nu puteam sa zic nimic in apararea mea, chiar daca eram nevinovat sau aveam dreptate.
Cat timp esti in casa faci doar ce iti spun eu, cand o sa pleci si o sa ajungi sa dormi cu pisicii la tomberoane atuni sa te vad cum vi si te milogesti, pana atunci sa nu comentezi. Jokes on him, ca dorm cu pisicul dar in casa mea.
Asa imi zicea si al meu " nu ajung eu la mana ta, da' tu o sa depinzi mereu de mine" . Ghici pe cine suna primul acum cand are nevoie de ceva. Face pe zmeu' si nu intelege, il las ca pe el. Vede ca nu-i bine cum zice el, se intoarce la mine sa-l rezolv. E cumva logic ca odata ce cresc copiii, ajungi tu ca parinte sa depinzi de ei in unele situatii. Strict pentru faptul ca ei sunt mai la curent ca tine legat de cum functioneaza lumea.
Dupa ce am citit acest thread, doresc sa le multumesc parintilor ca m-au crescut ca niste oameni normali.
partikip
M-a pus taica-miu sa-mi pun degetele in gat si sa dau afara mancarea, dupa ce ma controlase random si aflase ca nu mi-am facut tema la matematica (a fost printre putinele exceptii cand nu mi-am facut tema, ca era al dracului de grea). A zis ca nu meritam mancare, daca nu ma tineam de invatatura. Am fost genul de copil care isi facea toate temele, dar asta a fost o intamplare nefericita, in care i s-a sculat taman in seara aceea sa ma controleze.
Moah ce minte bolnavă avea omu’…. Ce l-a dus mintea să-ți facă
Doamne ce idiot.. cum să faci așa ceva copilului tău?
Nu mi facusem ghiozdanul la ora 9 seara pentru a doua zi si tata m a pus sa fac genoflexiuni fara pauz apana nu mai puteam sa stau in picioare dupa care mi a lovit picioarele cu pumnii pana s au invinetit peste tot. Alta data din nenumăratele- eram trista si plangeam pentru ca ma batusera for whatever reason- m au chemat la masa dar nu puteam sa mănânc pentru ca nu puteam sa ma opresc din plans si tata mi a spart castronul cu mancare si m a dat cu capul de perete. Alta data m am spalat pe cap singura pentru prima data si mamei nu i a convenit asa ca m a jucat in picioare si mi a tuns parul baieteste. Common practice mai era: clasica bataie cu o teava de pexal (de la calorifere), tot tata care dupa ce ma batea imi tragea de haine sa ma dezbrace si ma impingea afara pe usa de la bloc sa ma vada vecinii si sa ma fac de ras. Nu m a dat niciodată afara cu totul, probabil stia ca intra n cacat daca o face dar era cat se poate de traumatizant. Fun times
Doamne, imi pare rau. Nu inteleg cum e posibil ca un tata sa dea in fiica lui, mi se pare de-a dreptul penibil. Sper ca esti ok acum, oriunde ai fi.
E ok, acum sunt departe de ei si mi am facut o viata buna dar the damage will always be there oricat de fericita as putea fi vreodată. Mulțumesc pentru gândurile bune
Eu nu inteleg parintii astia, n-as mai fi vorbit in viata mea cu ei. Idgaf ca m-au nascut si din astea, daca iti torturezi asa copilul meriti sa nu te mai caute in veci. Imi pare rau pentru ce ai patit. Eu am intrat aici sa ma plang ca mi-a taiat o singura data cablul de la net si am ramas socat de ce se intampla in alte familii :(
Plus ca sa te nasca e ALEGEREA lor. A nu se uita acest aspect
Sa vezi ce fete fac cand le zici ca tu nu ai nicio obligatie la ei ca te-au nascut si crescut. Ca nu tu ai cerut sa te nasti, dar ei sunt obligati sa te creasca, fiindca a fost alegerea lor sa te faca si trebuie sa si-o asume. Ai mei ar fi preferat bataia decat sa le zic asta :)))
Pai au inteligenta emotionala a unui tanc. Si din pacate majoritatea parintilor fac copii ca asa trebuie, de gura lumii. Nu inteleg implicatiile cresterii corecte a unui copil. De asta avem atatia traumatizati in societate care la randul lor, voit sau nu, perpetueaza acelasi rahat traumatizant si la generatia urmatoare.
Sau mai e aia cu "sa aiba cine-mi da o cana de apa la batranete" care e total egoista. Te-am facut scopul sa ai grija de mine, iar tu vei fi responsabil si stapan pe viata ta abia dupa ce mor eu
 Baby…
Mama mi-o spart capu' cu o tabla de copii ca nu eram în stare la 5-6 ani sa fac calcule matematice cu 2 și cu 3 cifre . Tot maica-mea m-o bătut de m-am cacat pe mine ca eram treaz din cauza sunetelor pe care le făcea în timpul sexului cu un alt bărbat La un moment dat ,unu din bărbații aduși de maica-mea îmi dădea o mama de bătaie de eram vânat pe tot corpu' și la un moment dat ca făcusem pe mine din cauza bataii ,m-o legat de mâini și de picioare cu ceva și am reușit sa rup ce era legat la mâini, doar ca după sa-mi iau somn cu un pumn în fata . Tata niciodată nu a dat în mine , ba chiar ma aparase la un moment dat și o batut-o pe maica-mea (care dădea petrecere cu muzica la maxim și eu nu dormeam ) . Copilărie faina ,când n-am mai stat cu maica-mea.
Nu imi pot imagina cum un adult poate sa dea cu pumnul intr-un copil. Sper ca esti bine acum si ăla e printr-un spital cu cancer la ficat stadiu 4
Well ,mai am probleme privind socializarea , relațiile personale si traumele de pe urma lor. Si-a primit maica-mea doza de durere mai mult decât a putut duce ,și deși m-o pierdut pe mine , mai are un fiu ,sănătate, numai bine .
Îmi pare foarte rău că ai trecut prin asta, ăsta e caz de sunat la DGASPC. Pot să te întreb în ce relații ești acum cu ea?
Mi-au luat accesul la net timp de 1 an si al doilea an aveam voie pe net 2 ore pe zi. Motivul? M-au prins treaza la 3 dimineata, uitandu-ma pe youtube, cand aveam 13 ani.
normal că noi românii suntem cum suntem, ce naiba e tot threadul ăsta. un popor de frustrați, plini de traume generațiinale.
Uau ce thread nebun. Pedepse am avut mai clasice: nu ai voie sa te uiti la tv x ore sau zile, nu ai voie sa iesi afara din casa x zile, chestii deastea. Dar, am fost batut si certat pentru cele mai absurde motive. Am fost batut deoarece am venit batut acasa. Am foat batut ca mi-a cazut un gard in cap. Gard de la scoala, mare din otel, de am crezut ca numai pot sa misc din cauza compresie pe coloana. Am fost batut de mai multe ori ca se auzea ca fac zgomot cand mananc un fruct (cum ar fi mar). Si nu era vorba de plescait, ca daca plescaiam era vai si amar. Se certau ai mei extrem de tare, cu tipete si arunca lucruri prin stanga si dreapta (divortand cand am implinit 14 ani). Si ma speriam si plangeam, dupa ce terminau de certat imi luam bataie cand plang fara motiv, si imi dau ei motiv de plans. Am fost batut ca m-am balbait. Am fost batut ca puneam intrebari. Si ce intrebari oare? Am fost de mic pasionat de tehnice. Si eram curios. Neavand internet, cand puneam mana pe o carte tehnica, ce intelegeam si eu acolo faceam, cum puteam. Si aparuse minunata tehnologie a dvd-urilor. Si nu puteam sa inteleg, de ce te-ai chinui sa pui un film pe dvd, cand puteai sa pui mai multe filme de cd pe dvd (dpdv al capacitatii). Pentr lu ca tot puneam intrebari (ce e aia compresie, codec, etc) a fost mai buna o mama de bataie ca's enervant. Asta e doar un exemplu, mai sunt. Am foat invinuit ca au divortat. Mama a cazut in depresie iar taicamiu (cu care am ramas) imi dadea 200 de lei pe luna (sau poate inca erau 2 000 000 numai stiu), din care trebuia sa imi asigur: mancarea la liceu, transportul, hainele, rechizite, etc. iar mama tarziu a putut sa ma ajute financiar. Dupa ce eram invinuit, mi se si reprosa ca mi se da un acoperis deasupra capului, ca am totusi o ciorba in frigider. Lucruri care mi se par de-a gata sa le oferi unui copil, este de responsabilitatea parintelui sa ofere asta. Am fost batut ca nu puteam sa invat o poezie cu ei doi stand pe capum meu, si din 5 in 5 minute ma puneau sa o recit. Ma incurcam si zbam o scatoalca. Chiar daca mai sunt exemple, ma mira cum de nu prea se vorbeste despre relatia curenta. Am ovservat in cateva raspunsuri ca se mentioneaza despre relationarea actuala. Nu pricep cum! Cu mama vorbesc rar, si cu tata la fel. Cumva viitori socrii m-au convins ca macar mama sa fie invitata la nunta, eu nici nu vroiam sa chem pe vreunul. Nu au facut nimic activ in viata mea, constructiv, ca sa fiu omul de acum. Nu planuiesc sa fiu parinte, deci ca barbat, as putea sa ii iert. Dar daca voi deveni parinte, ca parinte nu o sa ii iert niciodata. Si apoi, niciunul nu recunoaste. Taicamiu zice "pai si de ma-ta nu zici nimic?" Dar eu vorbesc cu el, nu cu ea. Si nu are capacitatea mentala de a-si asima greselile facute. Greseli crase nu greseli ca nah, nimeni nu e pregatit sa fie parinte. Si mama, nici nu isi aminteste primii ani dupa divort, si a avut momente in care uita si ziua mea. Amintirile dinainte ii sunt distorsionate rau. Dar oricum nu recunoaste cand ii povestesc cu lux de amanunte. Si da, tindem sa exageram, iar memoria umana este foarte nesigura, dar nu si traiurile si sentimentele. Iar un copil va tine minte reactia proasta, exagerarea si sentimentele negative ale parintilor, decat vor tine minte ei. Pentru un copil de pana in 10 ani, totul este nou, si e un burete de experiente si amintiri. Nu ar trebui sa ii pasuim. Ce conteaza ca sunt parinti? Ar trebui sa regrete pana in maduva oaselor ce au facut. Greselaa e cand inchizi usa si nu te-ai uitat daca are mana la toc pusa copilul, sau ca ai uitat un sertar desfacut si ajunge sa isi bage nasul prin ce e acolo, nu cand il bati pana cand numai poa sa respire ca nu a salutat primul cand a intrat bunicasu in camera in care era. Ar trebui sa aiba cosmaruri si sa nu doarma noaptea bine...ar trebui sa va pupe picioarele ca vorbiti cu ei, ca ce am citit in unele raspunsuri imi tulbura mintea stoica. E o vorba in engleza: blood is thicker than the water of the womb. Si asta este crudul adevar de multe ori. Fratii "de sange" pe care nii facem de-a lungul vietii, prin scoala, sau prin cartiere, sate, si ce o mai fi, sunt acolo, iar familia (sange din sangele meu) sunt deseuri niste parveniti, nesimtiti, si scursuri ale societatii
Sincer eu nu ii inteleg pe oamenii care au fost călcați in picioare de părinți și ii iartă și ii lasă în pace și le mai trimit și nepoții în vizită. Baga-i cu nasu in cacatul pe care l-au făcut sa realizeze ca au fost ultimele scursuri de părinți, și abia după, dacă își pun cenușă în cap, te gândești dacă le dai bună ziua. Am primit un picior în burtă de la tataia când eram mic 7-8 ani. Putea să mă omoare dacă nimerea mai bine. Nu mai pot de bucurie ca tata l-a iertat și a decis să mă lase la un alcoolic acasă.
M-au nascut ~~sarac~~.
nesimtitii!!!
Odată am cerut de la un vecin bani și l am mințit ca m-a trimis tataie să i împrumut niște bani ca să i iau țigări, eu de fapt mi-am cumpărat înghețată din banii ăia, ai mei au aflat, tata m a bătut și m a scos afară din casă “să dormi cu câinele în cușcă ca noi nu primim furatori în casă” Altădată m-au prins ca nu mă întorsesem de la o zi de naștere la ora la care mi-au zis ei, mi am luat bătaie de la tata, aveam picioarele vinete și mi era rușine să mă îmbrac în pantaloni scurți vara Toată copilăria mea am avut semne și vânătăi de la bătăile pe care mi le dădea tata, mereu am avut un complex să nu mi le vadă nimeni, tata a fost foarte strict și sever. Sunt cea mai mare soră din familie, mi-o încasam și pentru sor mea mijlocie când n-aveam nicio vină, de la 7 ani am avut grijă de sor mea ca o mamă, eu o luam după mine, eu îi dădeam mâncare, eu o spălam, schimbam, m au exploatat maxim și au recunoscut o și ei mai târziu. Mereu a fost tata ft strict, eram singura care avea oră de ajuns acasă, până la 20 de ani inclusiv, și acum mă sună când sunt acasă să mă întrebe când ajung, în caz ca am ieșit, sunt plecată de la 16 ani de acasă, când nu sunt acasă, nu are nicio problemă când vin și când ies. Acum își dă seama tata ca sunt rece cu el, încearcă să compenseze comportamentul lui cu fraze și fapte gen:”ai nevoie de bani? îți mai trimit niște bani”, ceea ce nu înțelege el, ca nu o să mi schimb abordarea față de el. Cu surorile mele n a fost niciodată cum a fost cu mine.
Doamne ajuta ca nu a fost la fel si cu surorile, acuma te rog sa nu fi prost, nu accepta bani, pentru ca e o forma de manipulare! Sper ca esti puternic acum!!!
Mi-au lasat jocul Terminator, dar mi-au luat manetele. M-a distrus si invatat ca sunt mai multe moduri de tortura.
OMG... cruelty level [over 9000](https://www.youtube.com/watch?v=SiMHTK15Pik)
[удалено]
Imi pare rau, e foarte nedrept ce ti s-a intamplat si ai toate motivele sa fii suparata. Nu era treaba ta sa faci curat si mancare, si mai ales nu era treaba ta sa o cresti pe sora-ta. Sper sa gasesti intr-o zi puterea sa le reprosezi ce ti-au facut ca nu merita sa plece din viata asta fara sa stie. Din pacate e o retorica foarte comuna la noi la romani asta cu copilul pus la treaba. Daca pe timpuri te faceau sa aiba mana de lucru la camp si la animale, acum ca s-au mai modernizat trec si la activitati mai casnice. Ori trebuie sa te apuci de munca de la 16 ani sa aduci bani in casa. E oribil sa nu te simti un copil liber si iubit, caruia i se asigura toate conditiile.
Sarut-mana💜. Au facut si lucruri bune pt mine, in special dupa tot ce s-a intamplat. Ma bucur totusi ca mi-au luat in serios depresia atunci, fata de alti parinti pt care nici nu exista asa ceva. Dar pacat totusi ca se ajunsese la asta, eram vizibil distressed.
am luat bataie cu pumnii, de la mama. s-a asezat cu genunchii pe pieptul meu si a inceput sa dea cu pumnii. a dat-o jos sora-mea de pe mine, ca era prea grea ca sa ma pot zbate. motiv - am iesit la plimbare cu un tip pe care ea nu il suporta si imi interzisese sa ma vad cu el. ce am invatat? sa ma ascund impecabil de ea si sa devin complet independenta de ea de la 19 ani, cand am intrat la facultate. exact asta am facut. m-am asigurat ca nu am nicio datorie la ea si, in timp, am educat-o sa stie foarte clar ca adca vrea sa existe in viata mea nu are niciun cuvant de spus legat de deciziile mele.
Am furat 20.000 de lei când aveam vreo 10 ani. Ăia roz , cu Nicolae Iorga. Mi-am luat de toți dulciuri. Acasă am luat bătaie de la mama, dezbrăcat in curul gol și dat afară pe stradă așa nud cum eram, până seara când m-am dus la ai mei și mi-am cerut iertare. Și de atunci nu am mai furat un ac🙈🥹
Same, doar ca eu doar plecasem mai departe de casa sa ma joc intr-un parc. Am intrat odata cu musafirii inapoi in casa.
* Vreo 2 ore bataie cu o curea de culturist (de-aia groasa), a dat in mine pana s-a rupt catarama, tot corpul invinetit, tata beat, credeam ca mor acolo, s-a oprit ca a venit maica-mea de la munca. Motiv: nu trecusem un examen. * Pumni in fata inainte sa ma culc, in momentul ala traiam eu si parintii mei in aceeasi camera (early days in alta tara, cand nu puteam permite o chirie intreaga, eu dormeam pe jos), tata beat, nu puteam sa scot nici un sunet pentru ca auzea familia care ne-a acceptat in chirie (tot romani). Motiv: in dimineata aia eu eram pe hol asteptand-o pe maica-mea sa iasa din baie, el era in camera si imi spusese ceva, dar eu nu realizasem ca era o intrebare pentru mine, care eram in afara camerei, pe hol, a interpretat ca l-am ignorat si seara cand era beat si-a amintit. * Pumni in burta pe scara blocului, in fata usii vecinei, vecina a deschis si a strigat la el, a zis ca suna la protectia copilului (nu a sunat). Motiv: pierdusem cheia de la intrare (care era la etajul de mai jos, pe scari) * Intr-o noapte m-a legat cu scoci la gura ca sa respir pe nas (eu am polipi si imi era greu sa respir pe nas tot timpul), intotdeauna striga la mine 'RESPIRA BA PE NAS'. Am reusit sa trec peste toate astea, vreo 5 ani dupa ce a murit, sincer m-am bucurat ca a murit, stiu ca poate nu suna okay, dar de cand nu mai e, am inceput sa fiu mai linistit (si maicamea). Am reusit sa imi vindec ranile si traumele, si cumva am reusit sa iert partea lui din mine. Cu toate astea, sunt sigur ca au ramas multe semne in comportamentul meu, de exemplu incercam sa fiu cat mai invizibil, sa nu fac mult zgomot, sa nu dau motive pentru a fi pus in vizor de el, sa ma ascund foarte bine, si asta a accentuat mult conditia mea de introvertit.
Nu suna okay? Exact cum nici sa te omoare in bataie nu e okay. E de inteles ca te-ai bucurat cand ai scapat de jegul ala uman.
Ai mei nu ma pedepseau in sensul cuvantului in care nu ma mai lasau sa fac x chestii, daca faceam vreo prostie nu vorbeau cu mine deloc, as in ma ignorau si cate o saptamana 😂 cumva din asta am invatat involuntar ca daca gresesti, nu se mai vorbeste cu tine. And this is me now, trying to please everyone 😂 Odata am facut o prostie destul de mare, au fost implicate si autoritatile (i-am spart geamul unei vecine care a chemat politia dupa si i-a dat pe ai mei in judecata pt daune), iar atunci pedeapsa a fost ca jumatate de an am avut voie sa ies doar in spatele blocului pe banca, ca sa ma poata vedea ei in permanenta…
Nu am fost pedepsit serios niciodata cand eram mic.. Cel mult mustrat si explicat unde si de ce.. Poate si pentru faptul ca am fost mai mereu la locul meu, cu capul pe umeri.. Se laudau mereu ca au cel mai cuminte copil.. iar cand am mai gresit, gen i-am indoit aripa unui vecin cu mingea, ai mei nu m-au certat, stiind ca nu am facut-o cu intentie. E misto sa cresti cu tipul asta de parinti, prinzi incredere in tine de mic si te face si sa fii deschis si sa impartasesti lucruri, fara teama ca vei fi pus la zid.
Ma cruces de ce citesc pe aici 😭 parintii mei nu m-au “pedepsit” niciodată. Cred ca ultima pedeapsa a fost ca mi-a luat tata televizorul când urlam ca nu vreau sa merg la grădinița dimineața. Unele din poveștile de aici sunt legit tortura. Nu inteleg de ce oamenii fac copii ca sa ii chinuie.
Mortal kombat. Nu jocul 😂
Am pățit
De ce? Inchideam sau deschideam televizorul, geamul, lumina etc. Existenta mea era deranjanta. Trebuia sa cer voie pentru orice faceam in casa… altfel meritam batuta si sa imi racneasca ca sunt “o egoista care se gandeste doar la ea”. Ajunsesem sa nu mai cer nimic si doar in cazuri extreme sa scriu si sa las biletele prin casa “pot sa…?”. Chiar si cand lasam biletelele simteam o panica teribila pentru ca nu stiam cum o sa reactioneze. Am pastrat un biletel in jurnal, pacat ca nu il mai am la mine…era si scris gresit pentru ca aveam pana in 8 ani… Acum am tic sa intreb exagerat de mult daca pot face orice in casa sau daca deranjez. Si asa am fost spalata pe creier sa ma gandesc doar la altii si nu la mine, pt ca altfel sunt egoista. Desigur ca am avut parte de o gramada de relatii nesanatoase pt ca ma sacrificam din lipsa de ego. Ma vindec in timp.
Sa patesc un sfert din ce ati patit pe aici, imi paralizam parintii in bataie
paradoxul nepatitului normal ca tu care ai avut o copilarie sanatoasa ai increderea in tine necesara sa te fi impus in fata dezaxatilor astia, e trist ca probabil un copil cu asa crestere se dezvolta mai inhibat.. interesant..
Am plecat la un prieten fără să le spun unde plec. M-au căutat jumătate de zi. Când m-am întors acasă, m-a pus bunica-mio să învăț tabla înmulțirii (aveam vreo 8-9 ani) în curte în genunchi. Începuse și ploaia și tot nu puteam să mă ridic până nu învățam.. Și acum îmi amintesc cum scriam cu stiloul tabla înmulțirii și se prelingea cerneala de la ploaie pe foaie.... Și culmea.. plecasem la prietenul ăla să facem o temă împreună....
Uh, sunt multe rău:)) imma list just a few of them 1. Spart farfurie de cap pentru o notă mică într-o teză (mama) 2. Călcată *la propriu* în picioare pentru că m-am dat cu rimel la 14 ani (mama) 3. Mi-a pus un sac de gunoi pe cap și m-a strâns de gât doar pentru că i-am luat o pereche de blugi și un cardigan surorii mele din dulap (tata) 4. Bătută cu lingura de lemn (până s-a rupt), coada de mătură (până s-a rupt) și cureaua pentru că nu am vrut să vin din oraș (40j de minute distanță) să îi aduc bere și semințe de la un magazin din blocul din lateral (mama) 5. An diferit, m-a bătut de m-am dus cu un ochi vânat la școală Și multe altele
All the numbers in your comment added up to 69. Congrats! 1 + 2 + 14 + 3 + 4 + 40 + 5 = 69 ^([Click here](https://www.reddit.com/message/compose?to=LuckyNumber-Bot&subject=Stalk%20Me%20Pls&message=%2Fstalkme) to have me scan all your future comments.) \ ^(Summon me on specific comments with u/LuckyNumber-Bot.)
Ma la mine am luat o bătaie,dar eram pregătit deja cu chirie pentru următoarele 6 luni și banii de mâncare și facturi .Adica dealungul anilor s-au adunat înjurăturile bătăile până într-o zi în care mi-a dat cu pumnii în coloană deja eram pregătit de adrenalina să îi dau am luat frate o bucată de fier și i-am dat 4 zile de spitalizare .De atunci suntem prietenii 3 luni nu am mers acasă mama plângea ca nici la telefoane numai răspund ca am înjurat-o și pe ea ca cum poate să stea cu un așa om ca mă bate mai mereu .Tot ce am avut pe suflet față în față i-am zis tuturor .I-am luat la p… maxim
Pe mine ai mei nu m-au batut, dar in vacante ma duceau la tara, unde bataia era la ordinea zilei. Bunica-mea era o femeie bolnava psihic si cu multe traume si putina rabdare, numai bine am nimerit noi nepotii drept sacuri de refulare pentru toate frustrarile ei. Si daca nu era bataie, avea grija sa te faca sa te simti ultimul om pentru ca aveai o curiozitate tipica de copil si puneai o intrebare sau mai faceai vreo pozna. Nu am iertat-o niciodata pe mama pentru ca m-a lasat acolo si a tolerat toate abuzurile, nici nu imi pot inchipui sa imi duc eu copilul la bunici si sa il iau batut, aia ar fi ultimul contact, ura si la gara. Pur si simplu nu a interesat-o cat de mult ma vor afecta chestiile astea, ea se bucura ca are mai putina treaba cu mine vara. Mi-am dorit atat de mult sa am si eu niste bunici buni, cu care sa am o relatie frumoasa si activitati placute.
Am primit o bicicleta noua pe la 13 ani arata ca un ferrari si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma laud cu ea in fata baietilor. Nebunii au sarit pe mine sa fac test sa vedem la liniute cat baga asta fiindca avea 2 frane pe ghidon ceva nemaivazut pe atunci. Ma duc eu si bag viteza de aia nebuna am dat tot din mine pe suta aia de metri cat am accelerat sperand sa ii las gura casca pe toti cu liniuta di chiar asta am facut :) cand am apasat pe frana in uralele copiilor de pe strada m-am intors cu bicileta si am dat cu fata de asfalt. Stiti reactia aia cand te ridici de jos si nu vezi prea bine da toti in jurul tau se aproprie si te prind sa se uite mai bine mirandu-se si zicand ai de capu meuuu practiv mi-am luat o julitura pe fata de toata frumusețea. Eu nu stiam atunci ca frana de mana pe roata din fata poate sa faca asta dar am aflat:) Ei bine dupa toata tarasenia asta stiam ca nu e a buna dar ce puteam sa fac trebuia sa merg acasa. Cand am intrat pe poarta cred ca fata mea arata foarte dramatic pentru bunica a scapat un strigat si a venit de urgenta spre mine. Ce-ai facut?!!? Vai! Si m-a inspectat sa vada daca is bine si cand a concluzionat ca pot merge si vorbi a inceput sa ma bata. Alertata de scandalul din curte apare mama...salvarea mea! :) not! Da si ea pe mine... Noroc ca vine tata... El aduce o nuia :) meeeama ce bataie mi-am luat in ziua aia si acuma ma distreaza ca nici nu am mai bagat in seama julitura. Si cu toate acestea cel mai dureros a fost cand mi-a dat nebuna de asistenta antitetanosul, zici ca erau vorbiți asa a băgat acul:) Pe seara cand a ajuns si bunicul acasă, s-a uitat la mine tot pansat pe fata si a zis zâmbind: Mandru esti nepoate! Dupa care a mers in sura si a luat biciul... ...ca urma sa vina vacile de la pasune si mereu le asteptam impreuna la poarta. :) Mie tare dor te tine bunicule! Sper ca v-a placut povestioara mea... Ps: Pe fata nu am ramas cu nimic. Inca mai am bicicleta. :)
Să zicem că "înțeleg" de ce unii ar bate copilul când face prostii, dar de ce te-au bătut că ai căzut cu bicicleta? Care-i logica? :))
Poza cu bicicleta zburatoare? ♥️
Ha! Ar fi o chestie! Am depozitat-o in pod pe undeva cred ca mai bine de 20 de ani nu m-am urcat pe ea daca ar fi sa o scot iar cine stie ce mai fac :)
mi-a adus aminte asta a ta cu julitura pe fata de patania unui tovaras :))) Eram noi pustani pe la 16-17 si eram eu cu julitu' si inca unu. Eram noi intre blocuri intr-un parculet, bausem cate un pet jumate de bere de om si zice al3lea catre julitu' : da si mie o tigara. Scoate asta tigara din pachet, o scapa pe jos, eu o iau si incep sa fug, asta dupa mine. Cat ma fugarea el . am sarit eu peste un gard viu, asta nu l-a vazut, s-a impiedicat in el si si-a luat limba in gura cu un copac. Cand ma intorc spre el, baiatu meu cu fata raschetata pe toata partea dreapta. Ii facem o poza cu blitu, isi vede asta moaca, se trezeste instant din betie. Ajunge baiatu meu acasa, se spala pe fata si se baga la somn. A doua zi ma suna "futu-te-n gat cu tigara ta ca am dormit cu partea dreapta in perna in cazu in care intra mama in camera si cand m-am trezit, m-am ridicat din pat cu perna cu tot ca s-a lipit de rana" :))))
M-a pus tata in genunchi intr-un colt o ora. Cred ca l-am enervat din nimicuri :))
Singurele pedepse pe care le-am primit au fost interzicere la PC cand aveam rezultate mai slabe la scoala, in rest mustrari scurte and shit, nu ma pot plange. Cel mai de cacat lucru pe care l-am tot patit in schimb si credeti-ma cand va spun ca as fi preferat sa-mi iau curele pe tot corpul a fost ca mama ma umilea la scoala tot timpul cu chestii foarte penibile, era mereu vocea intai la toate sedintele si mereu folosea fraze gen "copilul meu vrea sa invete carte, copilul meu nu ar face asa ceva, copilului meu i s-a creat anturaj ce-l influenteaza negativ de x si y" si tot felul de chestii gen cum ca eu as fi fost mai presus decat altii.. nu vreti sa va imaginati in ce hal de penibil m-am putut simti si cata groaza ma apuca cand auzeam ca vine sedinta cu parintii. Cel mai penibil moment din viata mea a fost cand la liceu s-a facut sedinta cu partintii impreuna cu elevii, deci nu vreti sa va imaginati prin ce am trecut.
Cea mai rea pedeapsa? De la mama: Cred ca de la mama a fost o bataie buna. A sarit pe mine ca curcanul si imi dadea cu pumnii in spatele meu. Asta pentru ca am luat nota mica. De la tata: Am aruncat o lucrare pe drum spre casa ca sa fiu sigur ca nu o mai gaseste. Asa tot timpul exista posibilitatea sa o gaseasca. Cand i-am zis ca nu am lucrarea de nervi si ca sa imi dovedeasca ca ma pedepseste desi tata chiar este o persoana buna, m-a dezbrăcat si m-a dat in curul gol din casa pe scara. Evident nu era nimeni, dar a vrut sa imi arate ca ma pedepseste si care vor fi consecintele. M-a tinut un minut cred ca. Cel mai tare tin minte bataia aia de la maica-mea, dar nici aia nu se compara cu urmatoarea poveste. De un craciun am primit o masina controlata prin telecomanda si avea o scrisoare in care imi spunea ca daca nu imi indrept notele la anul nu voi mai primi cadouri. Am simtit cea mai mare umilinta in acel moment. M-a deranjat ca pana si dragostea mosului era conditionata de notele mele. Toti copii primeau cadouri pentru ca erau copii, dar eu am primit cadou conditionat, din mila. "Dai si la asta o masina sa se joace chiar daca nu merita" asta am simtit. In rest ai mei chiar sunt niste parinti foarte buni. Desi au avut si scaparile astea. 😅 Cred ca asta a cam fost singura pedeapsa de la tata. A mai incercat el cu cureaua, dar nu dadea tare si pe mine ma apuca rasul. Pe langa acea intamplare cu cureaua nu s-a mai intamplat nimic. Dar mi-am luat revansa si am dat si eu in tata :)) Glumesc. Aveam probleme la scoala in clasa a 9a din cauza unui idiot care imi facea bullying si tatal meu vazant ca eram distrus si plangeam intr-una in ziua aia ca pur si simplu nu mai suportam. A zis sa ma invete sa ma bat. Si mi-a zis sa dau in el cu toata forta. Asta a fost singurul mod pe care l-a stiut ca sa ma faca sa ma eliberez in acel moment. Tin minte ca am dat cu atata putere ca sa scap de nervi incat in zilele urmatoare era tot invinetit, pe maini, coaste, burta, piept, peste tot. Poate parea dubios dar eu am apreciat enorm de tare gestul pentru ca si-a sacrificat corpul ca eu sa ma eliberez de toti nervii aia. Nu m-am asteptat ca un copil de clasa a 9 a sa aiba atata forta. Tin minte ca l-au intrebat pe tata la serviciu cine l-a batut si el spunea ca fii-su dar nimeni nu l-a crezut. Familia mea chiar nu-i violenta dar acestea au fost scaparile lor, chiar sunt niste parinti buni. Singura chestia care ma durut enorm de tare cand eram copil este ca tot timpul ma comparau si niciodata nu erau mandri de mine. Tot timpul le era rusine de mine si asta a durut enorm de tare. Pana le-am zis si vreo cativa ani, maica-mea plangea ca nu si-a dat seama. In rest avem o relatie foarte buna si ii iubesc enorm, dar mi-a luat ceva timp sa ii iert pentru ca niciodata nu au fost mandri de mine.
Nu le-a pasat de mine mai deloc. Asta e din ciclul in care realizezi mai tarziu :)))
Imi pare enorm de rau pentru tot ce am citit aici. Din pacate, fac si eu parte din aceeasi categorie :) * Prima amintire pe care o am din viata asta e de cand eram toddler. Nu am idee varsta. Ma jucam cu niste cuburi si am aruncat cu unul in mama. Tin minte ca a inceput sa planga si a vrut sa dea in mine, dar m-a aparat bunica mea, care era in casa. I-a spus bunicii sa ma ia, pentru ca ea nu ma mai vrea. Inca imi mai vine in minte din cand in cand asta. * Eram mereu bolnava cand eram mica, faceam febra des. Intr-o zi ma simteam atat de rau incat nu puteam manca deloc, dar mama m-a obligat sa mananc. Needless to say, imediat ce am luat cateva inghitituri, am vomitat in chiuveta din bucatarie, pentru ca era mai aproape. M-a batut pentru ca am murdarit chiuveta. * M-a batut pentru ca nu reuseam sa invat sa citesc ceasul analogic. M-a batut pentru ca nu faceam coditele la "f" si "p" destul de lungi. * Am terminat clasa a 11a din liceu cu media generala de 9.98, deci am luat premiul 2. Am ajuns acasa dupa festivitate, mi-a rupt diploma si mi-a dat cea mai mare bataie din viata mea pentru ca "premiul 2 inseamna ca sunt proasta". Guess who now feels they're never gonna be good enough, no matter the achievements they get? :) * M-am despartit de primul meu prieten si eram suparata, voiam sa stau in pat. M-a chemat la masa, am spus ca nu mi-e foame. M-a batut pentru ca ea s-a chinuit sa gateasca pentru mine. Si ma rog, lista ar fi lunga, probabil ca majoritatea batailor le-am uitat intre timp.
La ce citesc pe aici tot ce pot zice ii ca avem nevoie de o imbratisare in grup. 
Fara calculator o saptamana… cata cruditate
The silent treatment, bătăile cu cureaua de piele , cu coadă de la mătură și fugaritul cu mașina pe câmp. 😵💫
Fugarit cu masina pe camp? P-asta nu am auzit-o :)))
Tata m-a batut cu cureaua de piele cand aveam 10 ani ca am scos limba la spatele lui pe strada. Cineva m-a vazut si m-a parat. M-a mai batut o data tot cu cureaua pentru ca nu m-am dus direct acasa de la sedinta cu parintii.
Mi-a luat consola cu toate casetele (aveam o consola Terminator) pentru ca incepusem sa iau note proaste la scoala. **Cum credeți că v-a afectat această experiență? Ați invațat ceva din ea sau doar ați ramas cu o traumă ?** M-a "afectat" in sensul pozitiv. Dupa primele 2-3 zile de plansete si sevraj, mi-am dat seama ca n-am incotro decat sa ma apuc sa citesc la romana , sa-mi scriu compunerile/comentariile, sa ma apuc sa invat la mate si sa imi fac proiectul la geogra (aveam f mult timp liber fara consola). Am invata ca daca nu-ti vezi de treaba, o "belesti". 0 traume
Doamne fereste ce pot sa citesc aici... si ne mai miram de ce suntem cum suntem.
cand i se parea mamei ca nu era ordine in camera si ca ajunsese prea departe dezordinea, punea mana pe birou, dulapioare, noptiere, orice suprafata pe care puteam sa pun ceva, si dadea tot jos ca in filme. apoi imi dadea tot jos de pe pat, inclusiv cearceaful. dupa venea nelipsita bataie, care din fericire n-a fost niciodata cu cureaua, doar chestii basic, gen adidasi, papuci, palme, tras de par (tactica avansata: infasura degetele in jurul suvitei pana la radacina si apoi tragea ca doare mai tare). probabil cel mai nasol a fost umerasul de lemn, cu care a dat asa tare ca s-a rupt. dupa bataie, ia si strange tot ce era pe jos, contracronometru. stateam si adunam plangand si ocazional venea si imi baga replica clasica cu "iti dau eu motiv sa plangi daca nu te opresti". cu toata bataia si tot plansul, jokes on her, tot nu reusesc sa-mi tin chestiile super ordonate cum voia ea lol
45 de curele pe gat si cap. motivul total pueril. F
Am fost un copil premiant la scoala, dar din cand in cand mai luam un Suficient/ Bine (nu imi afecta oricum media). Mama nu se afla intr.o perioada foarte buna si notele mele erau o scuza pentru ea sa ma bata. Am primit batai cu cureaua, cu catarama de la curea, nuia, furtunul de la masina de spalat, facalet si ce mai gasea prin casa. Cel mai cumplit era insa ce se intampla a 2-a zi: ma punea sa ma dezbrac si sa vada "rezultatul" si anume cate vanatai a reusit sa imi faca. De obicei nu puteam sa stau pe scaun cateva zile. Mai lucra si psihologic: se prefacea ca suna la orfelinat si ca ma da, o data m-a dat afara pe strada si a incuiat poarta. Aveam 7 ani...a fost un an interesant. Rezultat : am tras de am rupt in scoala, am facut o facultate grea, am tocit noptile, si apoi am devenit obsedata de munca. Stateam de la 8 dimineata la 12 noaptea la munca si nu imi luam nici pauza de masa. De abia acum incep sa realizez ca nu se merita...si ca mai importanta este sanatatea mea.
Citisem pe Instagram o chestie interesanta "Se arata daca ai avut o relatie sanatoasa cu copiii tai daca te mai cauta mai tarziu cand nu mai sunt dependenti de tine sa supravietuiasca".
Citesc și mă minunez efectiv,și eu am avut parte de lecții destul de dure dar au fost mai mult pe psihic(de ex tata când eram mic ptr ca mâncam cu mare poftă și eram calic nu voiam sa împart cu bunicile mele și cu nimeni cutia de înghețată pe care mi-o adusese,a aruncat-o la gunoi în fața mea,bineînțeles ca și acuma îmi povestește cat de tare l-a durut să-mi ia bucuria de la gură efectiv)dar deja ce povestesc unii este foarte grav.Ma gândesc doar la fiul meu,cum vreodată să-l rănesc atât de rău fizic ? Una e o palmă după ceafă,alta e ce povestește lumea pe aici.Cred ca întrebarea este de fapt : de ce erau părinții atât de degenerati pe vremuri?
Bataie de la tata... Si de asta nu mai vorbesc cu el, nu il invit la niciun eveniment major din viata mea. E ca si mort pentru mine. Iar cand va veni timpul sau, nici macar ortul nu o sa i-l platesc.
[удалено]
ai mei nu s-au tinut de pedepse, cum nici eu nu ma tin acum de reguli, rutina normala, omenescuri plictisitoare. 10/10 fuck the system 🥱
Eu și o prietenă am decis să luăm cursuri de make up una pe cealaltă. Tata ne a prins și m a dat afară din casă, eu plângând. La final de zi tot eu i am cerut scuze, neînțelegând ceea ce am făcut. O altă dată, când eram mai mică (aveam vreo 4-5 ani) tot tata m a pus să citesc ceva și refuzam să citesc de frică( eu știam să citesc de la vreo 2-3 ani) și a țipat la mine, mi a zis că nu sunt bună de nimic. Astăzi tata nu mai e violent verbal/emoțional, dar nu îmi ascultă părerile. Astăzi am curaj să mă impun în fața lui pentru copilul de atunci care nu avea nicio putere. În rest, știu că a făcut și face tot ce i mai bine pentru familie
Cea mai grea pedeapsă pe care am primit-o și pe care o resimt și acum, muuulti ani mai târziu, a fost neîncrederea lor în mine. Pe lângă asta, toate bataile crunte pe care le-am primit ca și copil sunt apa de ploaie.
Plm, nu cred ca trecea o saptamana fara sa o fur de la mama. Eram mic…pana in 10 ani si aveam un birou in jurul caruia alergam cand venea sa ma bata. Bai nene, intr-o zi l-a lipit de perete si m-a incins ca in filme 😂😂😂 Altadata imi aduc aminte ca mai folosea o curea din aia gen brau de a lu’ tata pe care la un moment dat nu a mai gasit-o. M-a batut si pentru ca as fi ascuns-o….nu stiu nici in ziua de azi cine a ascuns-o dat banuiesc ca tata. Am luat bataie pana prin clasa a 10 cred. De la tata am luat doar doua palme in toata viata mea. Prima a fost prin clasa a 8-a cand m-a prins fumand. Eram pe faleza la dunare cu undita in mana, tigarea in gura si am simtit cum mi-a fugit pamantul de sub picioare…fusese palma lu’ tata. A doua palma a fost in clasa a9-a cand am venit dimineata acasa din oras. De la mama bataiele in mare parte erau din cauza scolii. I-am luat din comportamentul mamei in sensul ca imi sare tzandara repede, ridic vocea total degeaba. In schimb nu dau in copil. 😂
Citind toate comentariile de pe aici, chiar mă simt norocoasă, deși mi-am luat my fair share de palme peste față din motive random (că mi-am lăsat resturile de la ascuțitoare pe birou, că fugeam după iubitul meu de la 14 ani să ne împăcăm după o ceartă- da, mi-am luat bătaie de la tata pt asta)…prin comparație cu ce văd pe-aici, chiar ar trebui să le mulțumesc..😅
The silent treatment cel mai des, victimizare despre cum sunt nerecunoscatoare. Aveam vreo 7 ani cand mi-a scos toate lucrurile din dulapuri, le-a pregatit in sacose la usa si pe mine m-a dat afara. Am stat in fata blocului pana seara cand a venit sa ma ia inapoi in casa. Mi-a aruncat absolut toate jucariile prin aceeasi perioada (am mers impreuna la tomberon sa le aruncam). Foarte des imi spunea sa ma duc sa stau cu taica-meu (erau divortati si el nu voia sa stie de mine). Batai incasam mai rarut si erau doar cu palmele peste corp, impins, tras. Tin minte una in care mancam si m-am sters la gura cu maneca de la bluza, a aruncat toate farfuriile pe jos si m-a batut. Nu stiu nici pana acum din ce motive o facea, eram foarte cuminte, tacuta, invatam extraordinar de bine din proprie initiativa, dar mereu venea nervoasa acasa.
Fara mancare cate o zi, doua cand eram copil. Dat afara descult in frig/zapada.
Pumni în stomac pana vomit sânge și dat cu capul de pereți și de boiler(am boiler pe.lemnele) pentru ca am amânat un apel cu mătușa mea pentru 5 minute deoarece eram pe toaletă
Aruncat cu surubelnite dupa mine, castroane, cani, luat de urechi pana incepeau sa se cam rupa, stiti lingura aia gigantica de lemn? Aia de aproape un metru? Mama ce bataie imi luam cu aia. Urzica la interiorul picioarelor sau pe spate. Palme peste ceafa sau față. S-a schimbat ceva? Not really, am ramas cam la fel,...doar am devenit mai disciplinat si cu respect fata de anumite persoane si straini si cam atat. Acuma ca sunt cu minim un cap mai mare decat ai mei, ei ma stiu de frica nu invers. Pai cand incep sa ma rastesc ca nu e ceva corect intr-un argument tremura peretii.
Cumplit ce citesc. Am primit o singura palma de la mama in toată viata, pe care ea o regreta si acum. Mi a zis ca nu și iarta ca nu s a putut stapani, a plâns mult după. Ea a fost bătută toată copilaria ei, la fel si tatal meu, chiar și "preventiv" si ma bucur nespus ca nu m au tratat la fel.
Cea mai mare “pedeapsa” pe care am primit-o a fost nu de la parinti, ci de la sora mea vitrega. Parintii mei erau plecati in strainatate. Nu imi amintesc exact, dar era o vecina care se ocupa de noi. Stateam intr-o vila, erau mai multi locatari, cand stateam la ea, cand la noi. Parintii mei ne trimiteau des pachete cu mancare, dulciuri, jucatii si haine. Intr-o zi, ne-au trimis un pachet, ne-am probat hainele si tot. In vecini, locuia i familie cu doi gemeni, cam abuzivi si prosti parintii. Au facut ceva copii si, tatal lor, i-a dezbracat in pielea goala si i-a trimis de acasa “la tigani”. A fost oribil. Dupa cateva zile, eram toate acasa: eu, sora mea vitrega mai mare, si sora mea mai mica, cea mai mica dintre noi. Soramea vitrega a inceput sa ne zica ca au ramas cateva haine pe care nu le-am probat si sa ne dezbracam ca sa le incercam etc. eu banuiam, dar mna.. eram copil, cred ca aveam undeva la 7 ani. Ne-am dezbracat, iar apoi efectiv ne-a dat afara din casa cu bataia, si a incuiat usa. Eu am intrat in baie, aveam baie afara. Soramea s-a dus la vecina care se ocupa de noi. Cred ca m-a traumatizat, deoarece nu am multe amintiri din copilarie, dar asta mi-a ramas. Si acum imi aduc aminte cum stateam in baie si eram speriata de moarte, plangeam, unchiul meu batea la usa sa ies si nu voiam sa deschid ca eram in pielea goala. Acum mama ma cearta ca nu vreau sa am treaba cu soramea vitrega. Atata chestii nasoale ne-a facut..:)) asta e doar una
Cred că mai rău ca mine nu ați pățit nu stiu de ce u mai țin minte dar mama m a fugărit 500 m cu un ardei iute în mână ca să mi dea pe la gura cu el cred că aveam vre o 10 -11 ani iar altă data tata m a dezbracat în pielea goală și ma legat de un pom în curte să mă facă de rușine pomul se vedea din stradă , incredibil ce hal de oameni i am urât pe amândoi ,dacă as fi avuy un pistol i as fi impuscat fără resentimente 🤣🤣🤣
Văd și în alte comentarii și nu înțeleg ce trece prin mintea unor oameni care își dezbracă copiii ca pedeapsă. Ce boală psihică e asta să lași străini să îți vadă copilul dezbrăcat? Îmi pare rău ca ai trecut prin asta. I wish the worst on your parents
De unde sa incep...... 1. La notele sub 8 varia intre o saptamana sau doua fara calculator/iesit afara/vazut ce vreau la tv/ si nani la 9 2. Odata am mintit si bataia pe care am primit-o cu o nuieluşă de salcam ma facut sa mint mai bine 3 am un resting bitch face de mica, deci orice "discutie" cu ai mei iesea in bataie ca ma uit urat la ei, inca am resting bitch face 4. Am luat un 5 la mate, desbracata si lasat in fata blocului, nu am mai iesit din casa 2 saptamani si acum detest sa ma schimb cu cineva in camera, iar viata persoanala a fost horror pana sa trec la terapie cativa ani mai tarziu // inca detest matematica // 5. Aveam ora de intrat in casa, pe vremea aia tata era alcoolic grav, numarai pe degete zilele din luna cand era treaz. Si sa nu intarzii acasa ca veneam din alt cartier mi-am luat o bataie sfanta legata de calorifer incat mi-a zis ca : " plangi atat de frumos " tho nu mai pot sa plang in fata cuiva cunoscut deloc //fyi: el cam are 1.90 si era lucrat bine ca barbat, deci clasa a 8 asa eu, very healthy // 6. Dupa ce sa nascut soru-mea era treaba mea sa am grija de ea, nu am vrut intr-o seara sa am grija de ea, gen dat lapte cu biberonul, schimbat scutec , ntz ca mi-am luat-o si atunci dar mai soft Happy traditional familly i guess : )
M-au lasat sa imi fac singur greselile...ceea ce m-a costat ani buni
Bătaie și o lună fără a ieși pe afară vacanța de vară..
Observ că 90% dintre noi am avut tați alcoolici și violenți. Când eram mic,credeam totuși că numărul e mai mic👍
Probabil sunt din generații apropiate sau au fost crescuți de aceeași generație de bunici
Cureaua lu' tata, pentru o varietate de motive. Eu tot insistam, el isi facea datoria de parinte al unui copil care nu avea stare niciodata. Happy days.
Ma pus sa stau 2 încontinuu ore în picioare cu fata la perete când aveam 5 ani, nu mai știu dc, nu miam scris sau CV
mi-am luat bataie cu furtun de cauciuc(in anii 90 aveam un furtun de cauciuc negru ce era pus ca extensie la robinetul din vana) ca ne-am jucat afara cu cacat =)) aruncam cu cacat unii in altii si cand am intrat in casa miroseam a cacat
O saptamana fara calculator ca am luat un 8 la Chimie. Clasa a saptea. Si ai mei sunt un 5/10 ca nebunie, altii luau bataie de la note. Ce am invatat din asta? Sa mint ca iau doar note mari.
[удалено]
Cand vad ce scrie lumea pe aici, cred ca eu n-am fost pedepsit niciodata. Nu inteleg cum nu ramane lumea traumatizata dupa unele experimente din copilărie.
Mama a dat in mine mai rar, pana pe la 10 ani. Dar tata a continuat pana la 18 ani si avea o mana grea, vedeam stele verzi si imi tremura creierul dupa o singura palma. Nu dadea mai multe "ca totusi is fata". Ce era ciudat era ca ma batea doar dupa ce se "adunau", se enerva cate putin in fiecare zi pana izbucnea. Cel mai des se enerva cand ii raspundeam si luam apararea fratelui mai mic sau mamei. Sincer, nici nu imi amintesc de ce ma batea exact. In vara cand am facut 18 ani i-am zis ca eu ma mut de acasa daca mai da o data in mine, lucram si aveam banii mei de majorat si scoala de soferi si chiar vorbeam serios. Nu m-a mai lovit niciodata. Acum locuiesc in alta tara dar ne vizitam des, facem si vacante impreuna, ambii si-au cerut iertare si s-au schimbat mult in bine in ultimii 10 ani. Eu nu prea i-am iertat insa in sufletul meu, mereu ma gandesc la asta si nu pot sa trec peste, desi as vrea. Cand mai dau sfaturi nesolicitate de parenting le mai amintesc ca e mare pacat ca pe vremea cand erau ei parinti, educatia noastra o faceau cu palma..dar bine ca au devenit acum bunicii perfecti.
Toate sunt o trauma fie ca o percepem ca atare sau nu. Nu exista sa inveti din batai si santaj emotional. Leii la circ nu se dreseaza cu dragoste si respect. Intr-o vara, aveam cred ca 10-12 anu, am inceput sa fur bani din casa, parinti si bunici. Nimeni nu a vorbit cu mine, nu m-au intrebat de ce fac asta. M-au luat in curte si au inceput sa dea.
Bataie.
Eu mananc mai incet deobicei, dar când am primit ceva ce nu îmi placea deloc, mancam extrem de incet. Asta l-a enervat pe taica miu si m-a pus sa stau in genunchi ore in sir ca sa simt ce "simte" Maica Domnului.... mda nu mai cred in religie acum :) Toată copilaria mea a fost o pedeapsa tbh din cauza tatalui meu alcoolic dar in fine asta a fost primul lucru care mi a venit in cap
M-au condamnat la existență fără să-mi dau consimțământul.
Ma ciondaneam cu sormea si într-o zi nu ne-au mai lasat sa iesim la poarta, sa ne jucam cu restul copiilor 🤣 ne uitam printre gard la ei si ne invarteam prin curte. Se simțea foaarte naspa atunci, dar acum mi se pare foarte amuzant totul.
Eu nu țin minte nici o pedeapsa, sunt născut dac liber 😂 fac ce vreau.
Nu-ti mai trebuie dusmani cu asa gunoaie de "parinti". Astia merita aruncati intr-un tomberon la propriu.
Am fost pus sa mananc cioburi pentru ca am luat 9 la matematica in clasa a 10-a. Evident ca am refuzat, iar pedeapsa alternativa a fost sa ma rad in cap si sa imi rad sprancenele.
Ai de plm..pur și simplu înnebuneam când trebuia să mă pun să dorm la amiază 🤣 eu vroiam afară la joacă